„Noi nu mai înțelegem softul lor. Ei se mișcă foarte repede, consumă repede informații și ajungem ca la ore să lucrăm pe softuri total diferite, iar de acolo, probabil, incompatibilitatea, plictiseala lor și nemulțumirea noastră”, spune prof. Elena Manea, directoarea Liceului Teoretic „Ioan Cotovu” din Hârșova.

Dna prof. Manea a preluat conducerea liceului în pandemie și a reușit să facă din el o școală cu adevărat pentru elevi, plecând de la întrebări simple:

„Putem să-i categorisim foarte ușor: superficiali, agitați, nu fac nimic. Ar trebui să analizăm această agitație a lor: de ce sunt agitați? Pentru că ceea ce le oferim, școală și familie, nu se mai potrivește cu ceea ce vor ei, cu metoda lor, cu viziunea lor. Noi, profesorii, trebuie să fim în acord cu vremurile.”

Adaptarea nu a fost ușoară, cu siguranță nu fără rezistență și obstacole, a presupus multă muncă și riduri, dotări noi, alergat după fonduri și, cel mai important și mai greu, lupta cu mentalitățile:

„Le spun colegilor la toate întâlnirile pe care le avem să iasă din șablonul ‘pe vremea mea’. Mă uit cu 10 ani în urmă la generația căreia i-am fost dirigintă și apoi la generația pe care o am acum la predare și constat că nu este aceeași.”

Iar scopul școlii în viziunea dnei profesor Manea nu este acumularea de conținut:

„Dacă ne mai propunem cu generația aceasta să transmitem conținuturi, e un demers din start greșit. Ar trebui să le predăm modele de viață, să le ridicăm probleme de viață la care ei să găsească răspunsuri, pe care să le aplice ulterior”.

Elena Manea a vorbit într-un interviu acordat spotmedia.ro despre felul în care trebuie gândită o școală pentru copiii generației digitale.

Oare marea problemă a școlii românești nu este cumva faptul că elevul este, în general, ținut la distanță, că învățarea este o corvoadă, ceva ostil, peste care trebuie să treacă? Se poate schimba asta?

Sigur, se poate schimba, numai că trebuie să înțelegem cu toții, școală - familie - societate - ce și cum anume trebuie schimbat. Noi, profesorii, nu putem face totul, familia trebuie să sprijine demersul școlii în acest proces de formare.

De multe ori ma gândesc că suntem și noi, profesorii, vinovați de câteva lucruri. Trebuie să ne uităm cu atenție la cel care e în fața noastră astfel încât să observăm elementele de personalitate în jurul cărora să ne construim demersul didactic.

În fiecare an, când iau clasa a X-a, recitesc basmul cu alți ochi, pentru că am în față o altă clasă a X-a. Și încerc să-mi adaptez conținutul și strategia didactică la ce am identificat eu în clasă, la nevoile lor, la preocupările lor, la zonele lor de interes.

Poate nu ne place întotdeauna ceea ce observăm, dar poate să fie valabil pentru un scenariu didactic eficient, asemenea unui scenariu al unui departament de marketing-vânzări: cei care au un produs de vânzare, și noi avem educația de vânzare, se uită la client și oferă un produs care să-l satisfacă.

Cunoscând care este profilul absolventului, construim orele de curs prin valorificarea potențialului fiecărui elev. Sigur, nu trebuie exagerată această lupă a marketingului, căci suntem un spațiu al învățării, însă trebuie să ne raportăm mereu la elevi.

Dar mulți dintre profesori și dintre părinți au în minte clientul care a fost fiecare dintre ei într-un timp care nu mai are nimic în comun cu vremurile noastre. Lumea preInternet.

Le spun colegilor la toate întâlnirile pe care le avem să iasă din șablonul „pe vremea mea”. Să-l uităm! Nu mai merge, trebuie să ne scuturăm și să spunem: gata!

„Vremea noastră” a fost o perioadă cu multe plusuri și minusuri, dar nu poți să faci același lucru în alte circumstanțe. Mă uit cu 10 ani în urmă la generația căreia i-am fost dirigintă și apoi la generația pe care o am acum la predare și constat că nu este aceeași.

Este un efort să te „updatezi” la generațiile noi, pe care trebuie să îl realizăm conștient, susținut prin lecturi de specialitate referitoare la generațiile actuale, prin cursuri de formare profesională, prin împărtășirea de bune practici.

Am preluat mandatul de director în pandemie, perioadă care ne-a afectat și pe noi, profesorii, nu doar pe elevi. Am stat în fața unor ecrane, am postat niște lucruri, n-am fost pregătiți. Ar trebui să învățăm niște lecții. Să luăm plusurile și minusurile acelei experiențe și să mergem înainte.

Cum e „clientul" de astăzi? Mai superficial, mai repezit?

I-am spus unei fetițe de clasa a IX-a anul trecut că, dacă eu aș fi scris compunerile ei când eu eram în clasa a IX-a, eram geniu acum.

Citisem o compunere extraordinar de frumos redactată, cu mesaj profund și relevant pentru prezentul nostru. Unii din elevii de astăzi au o anumită profunzime.

Putem să-i categorisim foarte ușor: superficiali, agitați, nu fac nimic. Ar trebui să analizăm această agitație a lor: de ce sunt agitați? Pentru că ceea ce le oferim, școală și familie, nu se mai potrivește cu ceea ce vor ei, cu metoda lor, cu viziunea lor. Noi, profesorii, trebuie să fim în acord cu vremurile.

Cred că în 2024 un cadru didactic nu poate intra la ore fără să facă cursuri, să citească, fără să vadă un profil al adolescentului de astăzi. Nu ai cum să desfășori lecții bune fără să te conectezi cu elevii acestor vremuri.  

Citiți articolul integral pe Spotmedia.ro.