„Toți îmi spun că trebuie să așteptăm. Așteptăm deja de un an. Condițiile în captivitate nu sunt dintre cele mai bune, ca să mă exprim blând“, spune Anton Cirkov și ne invită în sufragerie. În încăpere stau mai multe femei la o masă mare. Anton se așează în capul mesei, pe scaunul tatălui său, Oleksandr. Mobilierul masiv din casă a fost făcut de Oleksandr Cirkov (49 de ani), de profesie antreprenor de pompe funebre.  

Casa familiei Cirkov se găsește într-o zonă rezidențială nu departe de localitatea Dymer, pe malul lacului de acumulare din regiunea Kiev, la aproximativ 30 de kilometri de capitală. Armata rusă a ocupat zona pe 25 februarie 2022, în timp ce intenționa să înainteze spre Kiev. În primele trei săptămâni de ocupație, când n-a fost curent electric și nici telefoanele nu funcționau, tatăl lui Anton, Oleksandr Cirkov, și vecinul lor, Dmitro Bohaievski, au ținut satul în viață.  

Oamenii se aprovizionau cu apă de la fântâna lui Cirkov. De aceea, presupune Anton, rușii l-au considerat pe tatăl lui liderul rezistenței față de ocupația rusă. „Când au venit la noi, pe 16 martie, ne-au întrebat în primul rând de arme. Aici fiecare are câteva. Noi aveam trei in seif“, povestește Anton. În dimineața următoare, rușii le-au luat armele. „Tatălui meu i s-a cerut să-și împacheteze lucrurile“, continuă el. De atunci, Anton nu și-a mai văzut părintele. 

În aceeași dimineață l-au luat și pe vecinul lor, Dmitro Bohaievski. Când a aflat despre asta mama lui, Tatiana Bohaievska, a fugit la Consiliul Local și a vrut să afle unde este ținut captiv. „Soldatul mi-a spus doar să nu-mi fac griji și că ambii se bucură de condiții excelente“, își amintește femeia.           

Ucraineni răpiți și duși în Rusia 

Toate persoanele reținute au fost duse într-o turnătorie din sudul localității Dymer. Aproximativ 40 de oameni au împărțit o singură încăpere. Toți au fost acuzați de „rezistență față de operațiunea militară specială“ – cum este numit în Rusia războiul declanșat în Ucraina. Unii au fost obligați să sape tranșee, alții bătuți și interogați. Doar puțini au fost eliberați. Ceilalți au fost transportați la aerodromul din Hostomel, unde au fost ținuți prizonieri în containere frigorifice industriale.   

Rudele celor ținuți în captivitate au aflat despre toate acestea abia după eliberarea regiunii Kiev. Pe 28 martie rușii au fugit de bombardamentele armatei ucrainene, lăsând în urmă vreo două duzini de prizonieri. „Când ne-am convins că fiul nostru, Dmitro, nu era printre ei, eu și soțul meu l-am căutat în zadar prin toate pădurile, râpele și clădirile“, povestește Tatiana.    

La începutul lunii aprilie 2022, Volodimir Cropun, voluntar al Crucii Roșii, a fost eliberat în urma unui schimb de prizonieri. Conform lui, când s-a retras, armata rusă ar fi luat prizonieri și mulți civili. Aceștia ar fi fost duși prin Belarus la închisoarea din Novosibkov – un oraș din Rusia, situat în apropierea graniţei cu Belarus și Ucraina. Ulterior și alți ucraineni au fost eliberați. Volodimir le caută pe rudele foștilor săi camarazi de celulă și le povestește despre ei. „Prizonierii de război eliberați sunt principala noastră sursă de informații“, afirmă Karina Diaciuk, co-fondatoare a organizației „Civili în captivitate“, care reunește rudele a peste 350 de ucraineni, din șase regiuni ale țării.  

Acuzații de spionaj sau terorism  

Când au aflat oamenii din Dymer unde se află rudele lor, au început să trimită scrisori în Rusia: la închisori, la armată, la Ministerul de Interne și la serviciul secret FSB. Au vrut să afle ce trebuie să facă pentru eliberarea prizonierilor. „Nimeni n-a primit vreun răspuns“, spune Tatiana Bohaievska. Ea ţine o listă cu 42 de oameni dispăruți. Șase dintre aceștia încă nu au fost localizați. Ceilalți sunt în continuare în Novosibkov unde se pare că ar fi ținuți peste 600 de ucraineni, atât civili cât și militari.  

Potrivit ombudsmanului ucrainean Dmitro Lubineţ, Rusia ține prizonieri peste 20.000 de civili din Ucraina, inclusiv cei reținuți în Crimeea, autoproclamatele republici Donețk și Lugansk, precum și în regiunile aflate sub ocupație rusă Herson și

Zaporojie. Unii dintre ei sunt acuzați, conform legislației ruse, de spionaj și terorism, spune avocatul Emil Kurbedinov. Mulți civili sunt încarcerați fără nicio justificare.  

Civilii au fost transformați în prizonieri de război  

Autoritățile ucrainene califică drept crimă de război reținerea civililor în zonele de ocupație. Într-un raport al organizației Human Rights Watch din luna aprilie se subliniază că, în conformitate cu Convenția de la Geneva privind protecția civililor pe timp de război, „internarea sau atribuirea forțată de rezidență persoanelor protejate este posibilă numai în cazul în care siguranța statului în custodia căruia se găsesc aceste persoane o cere neapărat“. În plus, persoanelor în cauză trebuie să li se garanteze accesul la un avocat și la membrii familiei, precum și dreptul de a contesta arestul.  

Toate acestea, precizează Karina Diaciuk de la organizația „Civili în captivitate“, le sunt refuzate ucrainenilor. La rândul său, reprezentantul Crucii Roșii în Ucraina, Oleksandr Vlasenko, subliniază că reținerea civililor și a prizonierilor de război este reglementată prin Convenția de la Geneva și, prin urmare, în cazul lor se aplică diferite norme de drept umanitar internațional. 

Cu toate acestea, iarna trecută, Rusia a început să înregistreze civili și soldați ucraineni deopotrivă ca prizonieri de război. Tatiana Bohaievska spune că informațiile relevante despre fiul ei Dmitro au dispărut de pe pagina web "Nemesida", pe care sunt publicate datele personale ale forțelor militare și de securitate ucrainene. Pe acest site DW a putut găsit și informații despre Oleksandr Cirkov.   

Echipa ucraineană de coordonare a schimburilor de prizonieri dezaprobă strategia rușilor. Moscova trebuie să elibereze civilii necondiționat, fără a fi folosiți la schimburi. „Când începi să schimbi civili cu soldați, toți oamenii din teritoriile ocupate devin prizonieri“, afirmă Karina Diaciuk.  

Pe cale de rezolvare? 

Din februarie 2022 şi până în prezent au fost eliberați prin schimburi de prizonieri 140 de ucraineni. Între aceștia și tatăl Karinei Diaciuk. Echipa de coordonare a schimburilor nu oferă detalii. „Civilii noștri sunt ostatici în Federația Rusă pentru a forța Ucraina la negocieri politice“, susține Oleksandr Kononenko, membru al echipei de coordonare. Potrivit lui, discuțiile în vederea rezolvării situației civililor sunt în desfășurare.    

Și biroul ombudsmanului ucrainean Dmitro Lubineţ caută căi de eliberare a civililor ucraineni reținuți de forțele ruse. La începutul acestui an, în cadrul unei întâlniri la Ankara cu ombudsmanul rus Tatiana Moskalkova, Lubineţ a propus lăsarea în libertate a persoanelor în vârstă, femeilor, prizonierilor răniți și a celor grav bolnavi. Kremlinul nu a reacționat. Părțile au reușit doar să cadă de acord asupra unor prime vizite la civilii capturați. Lubineţ speră acum ca această practică să ducă la un „proces de eliberare a ostaticilor și a civililor condamnați“.