Armistiţiul se lasă, însă, pe mai departe aşteptat. O nouă zi înseamnă, pentru optimişti, o nouă şansă, cu atât mai mult cu cât în zonă se află şi secretarul american de Stat Hillary Clinton. Diplomatul american era, ieri seară, la sosirea în Israel, mult mai rezervată decât reprezentanţii din Cairo ai grupării Hamas, aceştia din urmă fiind convinşi că înţelegerea cu autorităţile statului evreu ar putea fi convenită imediat.

Pentru Clinton, obiectivul primordial în misiunea de mediere cu care a aterizat în Orientul Mijlociu nu este neapărat întreruperea şirului de zile de beligeranţă (opt la număr, până în această dimineaţă de miercuri) cât identificarea unei soluţii de durată pentru întreaga problemă israelo-palestiniană. "O soluţie care să întărească securitatea oamenilor din Israel, să îmbunătăţească situaţia oamenilor din Gaza şi să aducă întreaga regiune mai aproape de o pace cuprinzătoare", a comentat Clinton la sosirea pe aeroportul Ben Gurion, de unde a plecat direct la o întâlnire cu premierul Benjamin Netanyahu, la Ierusalim. După câteva ore, armistiţiul părea tangibil. În Egipt fusese deja anunţată, pentru creierii nopţii, o conferinţă de presă a reprezentanţilor celor mai belicoase dintre facţiunile palestiniene, Hamas şi Jihadul Islamic, acestea pregătindu-se să facă publică intenţia de a înceta ostilităţile. În aşteptarea miezului nopţii, însă, semnalele venite dinspre Ierusalim îndepărtau perspectiva păcii: lucrurile nu au fost deocamdată clarificate şi, prin urmare, şansele semnării unui contract sunt aproape spulberate. Şi, până la urmă, spulberate au rămas.

Palestinienii de la Hamas acuză statul israelian de eşecul noii tentative; Israelul, în schimb, dă vina pe negociatorii egipteni care, de fapt, ar fi urmărit să creeze o situaţie de avantaj în favoarea celor de la Hamas. Surse citate de agenţiile de presă vorbesc însă şi despre o dispută aprinsă în sânul Cabinetului Netanyahu, şeful Executivului şi ministrul său de Externe, Avigdor Liebermann, nefiind dispuşi să semneze un acord pe care, în schimb, l-ar fi găsit rezonabil ministrul Apărării, Ehud Barak, cel care, de fapt, era privit ca principal avocat al perpetuării soluţiei militare, în condiţiile în care pentru partidul său de buzunar, singurele argumente electorale sunt legate de impresia pe care o lasă Barak în calitate de şef al armatei. Netanjahu a fost cel care a plusat, însă, pe opţiunea militară şi a făcut-o inclusiv în public, după întrevederea cu Hillary Clinton: "Sigur că dăm prioritate unei soluţii diplomatice dar în absenţa acesteia ne vom apăra cetăţenii prin orice mijloace".

Armistiţiul presupune, în opinia israelienilor, o încetare a focului verificabilă şi garanţii ale unui embargou vizând livrările de arme către Fâşia Gaza; Hamas, în replică, solicită o ridicare a blocadei care sufocă viaţa economică din teritoriul palestinian şi încetarea operaţiunilor de executare a activiştilor grupării.

Şi, în vreme ce mediatorii se împiedică în noi şi noi detalii, pe teren, atacurile continuă. Martorii oculari relatează că intensitatea loviturilor din cea mai recentă noapte a fost mai mare decât de obicei - la fiecare zece minute câte un raid, susţinut de lovituri lansate de artilerie şi marină. Reprezentantul palestinian la ONU a vorbit despre un bilanţ total ce se apropie de 150 de victime, majoritatea civili, 34 fiind copii. De partea cealaltă, Israelul a anunţat că numărul morţilor din propria tabără a urcat la cinci. La victimele schimburilor de focuri se adaugă şi şase palestinieni, acuzaţi că ar fi colaborat cu statul evreu şi executaţi prin împuşcare de către militanţi ai braţul armat al grupării Hamas, brigăzile Kassam, în plină stradă, în oraşul Gaza. De cadavrele abandonate ale acestora, relatează France Presse, au fost legate bilete în care autorii execuţiei ar fi oferit duşmanului informaţii despre capacităţile de luptă şi poziţiile luptătorilor palestinieni. Eficienţa raidurilor aeriene israeliene sunt dovada că statul evreu dispune de suficiente cârtiţe în teritoriile ocupate, în special în Gaza.