În ultimii ani, Moscova declarase deja numeroase fundații și organizații străine ca "indezirabile" și le interzisese activitatea în țară. Cu toate acestea, în pofida deteriorării semnificative a relațiilor dintre Rusia și Occident, ca urmare a războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, Goethe-Institut, deschis acolo în 1992, a putut continua să funcționeze.

Angajații Institutelor Goethe din Rusia își vor înceta activitatea la 13 septembrie, iar angajații trimiși din Germania trebuie să părăsească țara la aceeași dată. Potrivit ministrului de externe Serghei Lavrov, închiderea celor trei sedii ale Institutului Goethe din Moscova, Sankt Petersburg și Novosibirsk ar fi o reacție la închiderea anunțată a Casei Ruse. Germania intenționează să rezilieze contractul cu instituția culturală și de evenimente ca măsură punitivă. Aceasta după ce guvernul federal a declrat oficial Rusia responsabilă pentru tentativa de atentat de la aeroportul Leipzig/Halle.

Wadephul: "Problema este conducerea rusă"

Președinta Goethe-Institut, Gesche Joost, a scris într-un comunicat de presă: "Anunțul ministrului rus de externe marchează sfârșitul unei ere a relațiilor culturale germano-ruse". Este o veste proastă pentru oamenii din Rusia, a subliniat ea, întrucât societățile din cele două țări au fost legate între ele prin cultură și limbă.

Încă din 2023, Ministerul de Externe din Rusia ceruse o reducere drastică a personalului de acolo. Schimburile culturale cu artiști germani au continuat doar în regim limitat și exclusiv în formate digitale. Interesul pentru cursurile de limbă a rămas însă ridicat, cu 10.000 de cursanți. "Munca noastră în Rusia a fost și este importantă. Predarea limbii germane, numeroasele întâlniri și înțelegerea dintre oameni sunt câteva exemple".

De asemenea, ministrul german de externe, Johann Wadephul, și-a exprimat regretul față de anunțul de la Moscova. Continuarea activității Goethe-Institut în Rusia ar fi fost importantă pentru cultivarea relațiilor la nivelul societății civile, a declarat el. Între oamenii din Rusia și cei din Germania a existat "în principiu întotdeauna o relație bună". "Problema" este însă "conducerea rusă în situația actuală. Germania nu are iluzii în ceea ce privește relațiile noastre".

Directorul general al Consiliului Cultural German, Olaf Zimmermann, a subliniat, pentru Agenția Catolică de Știri (KNA), că Goethe-Institut este "unul dintre ultimii germeni ai schimbului intercultural".

Cum a început totul, după cel de-Al Doilea Război Mondial

Fondat în 1951, într-o perioadă în care Germania trebuia să își recapete încrederea internațională după Al Doilea Război Mondial și crimele național-socialismului, "Goethe" lucrează deja de 75 de ani pentru a reprezenta Germania în străinătate și pentru a transmite oamenilor din întreaga lume limba și cultura germană. Sub denumirea de "Goethe e.V. pentru perfecționarea profesorilor străini de limba germană", instituția i-a invitat inițial pe profesorii străini în Germania pentru cursuri de formare lingvistică. Curând însă, accentul s-a mutat pe predarea limbii în străinătate. Astfel că, în 1952, a fost deschis primul Goethe-Institut la Atena, iar zece ani mai târziu existau deja 54 de reprezentanțe externe.

Astăzi, Goethe-Institut dispune de o rețea globală cu aproape 4500 de angajați în 154 de instituții din 100 de țări. Aproximativ un milion de oameni susțin anual un examen oficial de limba germană la un Goethe-Institut sau la parteneri. În discursul său cu ocazia aniversării a 75 de ani, președintele federalFrank-Walter Steinmeier sublinia importanța activității culturale externe: "Pentru țări precum a noastră, care nu sunt mari puteri, politica externă va trebui să se sprijine și în viitor pe patru piloni. Sigur, pe forța militară, pentru a fi luați în serios, dar și pe diplomație inteligentă, pentru a proiecta soluții și a construi alianțe. Apoi, pe posibilitatea unei ordini juridice internaționale care să ofere un cadru și direcție. Și, în sfârșit, al patrulea pilon este reprezentat de cultură și știință, ca soft power, ca ofertă pentru lumea de dincolo de granitele noastre", spunea preşedintele federal. 

De la clasicismul german la jazz

Determinantă pentru succes a fost, de la bun început, credibilitatea institutului ca asociație independentă. Deși este finanțat în proporție de două treimi din bugetul Ministerului de Externe, programarea activităților se face autonom și s-a adaptat de-a lungul deceniilor mereu spiritului vremii și situației politice. A devenit relativ rapid clar că institutul nu se poate rezuma strict la promovarea limbii germane. Transmiterea de cultură și informații trebuia la rândul ei să contribuie la o imagine completă asupra Germaniei. "Era limpede și faptul că nu era vorba de a duce așa-numita cultură germană în lume", a declarat Gesche Joost, președinta Goethe-Institutului din 2024, într-un interviu pentru DW, "ci, dimpotrivă, de a reflecta împreună, adică să ne întrebăm cum pornim din nou de la zero, dar și cum vrem să construim împreună societatea și viitorul".

În primii ani, programele culturale s-au axat în mod voit pe clasicismul german. Nume precum Schiller, Bach și Beethoven nu își pierduseră din strălucirea internațională din cauza național-socialismului. În anii '60, jazzul german devenise un produs de export de succes al institutului. Muzicianul și compozitorul Klaus Doldinger, de pildă, pornește cu formația sa în numeroase turnee în jurul lumii. De-a lungul deceniilor inclusiv laureații Premiului Nobel pentru literatură — Günter Grass, Heinrich Böll și Herta Müller — au mers în lume în numele Goethe-Institutului.

Odată cu avântul generației din 1968, flower-power și protestele studențești, profilul s-a schimbat din nou. Goethe-Institut începe să abordeze tot mai mult poziții critice privind temele sociale și include în programa sa vindecarea trecutului național-socialist.

Dialog și învățare reciprocă

Era perioada în care Republica Federală Germania se redefinea sub cancelarul social-democrat Willy Brandt. În 1970, sociologul Ralf Dahrendorf, pe atunci secretar de stat la Ministerul de Externe, anunță noile directive: politica culturală devine "al treilea pilon al politicii externe". Însă pentru Dahrendorf nu este vorba doar de punerea în valoare a culturii, ci de un mod nou de gândire. "Ceea ce oferim valorează doar atât cât dispoziția noastră de a primi", explica el. "Deschiderea față de ceilalți este, prin urmare, un principiu al politicii noastre culturale externe". Astfel, Goethe-Institut evoluează și el, trecând de la exportul cultural la dialog, colaborare și învățare reciprocă. Această abordare marchează activitatea instituției până astăzi.

În timpul divizării Germaniei, cu precădere în timpul Războiului Rece, Estul și Vestul concurau inclusiv pe tărâmul politicii culturale externe pentru alianțe politice în străinătate. În anii '70, presa din RDG răspândea zvonul că institutele Goethe ar fi agenții de spionaj. După căderea Cortinei de Fier din 1989, Institutul Goethe a deschis numeroase sedii noi în Europa de Est și în fostele state din blocul răsăritean, printre care și Moscova, în 1992. Până acum, în pofida tuturor dificultăților, ușile i-au rămas deschise. La fel și în Ucraina, unde sediul din Kiev a rămas deschis neîntrerupt de la începutul războiului. Aici, institutul oferă un concept hibrid flexibil pentru cursurile sale de germană. Când se dă alarmă aeriană, cursurile se mută într-un adăpost. În plus există diverse formate digitale și hibride la care participanții pot recurge la nevoie.

"Zeitenwende" deja realizată

"Am impresia că munca în criză a devenit norma în multe regiuni", spune Gesche Joost. "Fie pentru că democrația este restrânsă, fie pentru că mulți dintre colegi lucrează sub cenzură, ori pentru că sunt amenințați de conflicte armate". În multe institute Goethe, așa-zisa "Zeitenwende" (schimbare de epocă) este deja o realitate: "Am înțeles că suntem parteneri importanți ai societății civile în regiunile de criză. Totodată, trebuie să avem grijă să acționăm sensibil și diplomatic, ca să nu fim expulzați", spune Joost. Potrivit ei, colegii desfășoară în acest sens o muncă foarte bună, care impune respect.

În vremuri în care libertatea de exprimare culturală, libertatea de opinie, știința și educația sunt supuse unor presiuni tot mai mari, Goethe-Institut intenționează să continue să ofere spații de dezbatere în care sunt posibile discuțiile deschise, reflecția critică și schimburile culturale. În prezent, acest lucru este îngreunat în multe țări ale lumii nu în ultimul rând de poziția Germaniei față de conflictul din Orientul Mijlociu. Unii parteneri din lumea arabă și-au suspendat deocamdată colaborarea din acest motiv, iar în alte părți evenimentele institutelor sunt boicotate. "Sarcina noastră într-o atare situație este să explicăm poziția Germaniei și fundalul istoric din spatele ei, dar și să arătăm dezbaterile pe această temă din Germania", explică Gesche Joost.

În plus, activitatea instituției este îngreunată de câțiva ani și de diminuarea dureroasă a fondurilor federale, care a dus inclusiv la închiderea unor sedii. În același timp, integrarea numărului crescând de lucrători străini calificați pune Germania în fața unor provocări noi. Din această perspectivă, Gesche Joost vede institutul său ca un sprijin important: "Vedem că mulți lucrători străini calificați își imaginează un viitor în Germania, dar adaptarea în Germania nu este întotdeauna simplă. Pentru a sprijini acest proces avem antrenori în cultura de bun-venit.  Ei servesc drept persoane de contact pentru întrebări legate de viața și munca în Germania și oferă orientare".

Acest articol din 22 iunie a fost actualizat la 3 septembrie 2026 și la 10 septembrie 2026, cu ocazia închiderii Goethe-Institut în Rusia.