La începutul lunii mai 2023, când am ajuns la Praga, podul Carol avea câteva statui de sfinți-episcopi în reparație, acoperiți cu plasă verde, însă senzația de loc magic era la fel de puternică. Și Vîltava care, spre deosebire de râurile noastre, românești, curge nu de la dreapta spre stânga, recte de la nord la sud, ci de la stânga la dreapta, în direcție inversă, pentru că se varsă în Marea Nordului, nu în Marea Neagră. O altă ciudățenie.

Bijuteria Art Nouveau, „Obecni dum” (Casa Municipală), piața orașului vechi și orologiul astronomic, medieval, în fața căruia adastă mulțimea de curioși vorbind toate limbile pământului pentru a surprinde, când bate ora exactă, defilarea glorioasă a figurinelor de apostoli. Oamenii din fața orologiului mi s-au părut aceiași gură-cască pe care-i văzusem în îndepărtatul an 1999, când am ajuns prima dată la Praga. Nu ei încărunțiseră – eu îmbătrânisem cu peste două decenii.

Totuși, războiul din Ucraina și-a pus amprenta pe chipuri și pe fațadele orașului, unde vezi frecvent inscripții care condamnă agresiunea rusă. Praga a găzduit un mare număr de refugiați în primele luni ale invaziei, acum atmosferă s-a mai calmat.

Prietenii literaturii române

Libuše Valentová este o mult apreciată eseistă și traducătoare cehă. A tradus zeci de autori români, clasici și contemporani, a scris sute de articole, studii și recenzii consacrate literaturii române, dar și contribuții, pentru publicul român, despre scriitori cehi contemporani. Ultima dată ne văzusem cu Libuše Valentová în 2019, la Memorialul de la Sighet al Victimelor Comunismului și al Rezistenței, era un simpozion organizat de Ana Blandiana. Au trecut patru ani terifianți de atunci! Pandemie, război, tragedii inimaginabile... Regăsirea la Praga a fost o consolare.

Un alt prieten pe care l-am revăzut este traducătorul Jiří Našinec, axat în ultimii ani pe scrierile prozatorilor basarabeni din generația tânără. Săptămâna trecută, la Chișinău, președinta Maia Sandu i-a răsplătit meritele culturale cu o distincție de stat: „Ordinul de Onoare”.

Cu Jarmila Horáková, șefa secției de Limba și Literatură Română din cadrul Departamentului de Studii Sud-Est Europene și Balcanice de la Facultatea de Litere a Universității Caroline, și cu Alexandr Kandakov, șeful Oficiului Relații Externe, am avut un dialog consistent, alături de Nina Corcinschi, directoarea Institutului de Filologie Română „B.P. Hasdeu”. Universitatea Carolină din Praga este interesată să dezvolte proiecte cu Universitatea de stat din Chișinău, care să includă și schimburi de studenți pentru dezvoltarea unor viitori traducători din literaturile română și cehă.

Cu atât mai mult cu cât interesul pentru literatura din Moldova e destul de mare. Dovada: pe 19 aprilie 2023, la Praga, a fost lansat un număr special al revistei literare PLAV, cel din februarie 2023, care cuprinde fragmente de proză de Tatiana Țîbuleac, Sașa Zare, Iulian Ciocan, Igor Guzun, Vlad Grecu, Dumitru Crudu. Semnez și eu un eseu despre patru autori de ficțiune de la noi – Constantin Cheianu, Oleg Serebrian, Iulian Ciocan și Alexandru Popescu (al cărui roman de debut, Montana, apărut în 2022, despre oroarea numită Transnistria, a făcut senzație). La evenimentul lansării a participat între alții și ambasadorul moldovean la Praga, dl. Alexandru Codreanu. Mulțumiri echipei redacționale și în special Terezei Prymak, o tânără și impetuoasă românistă, care a avut meritul să adune și să selecteze textele scriitorilor basarabeni incluși în sumar.

Scriitori români la Târgul de Carte din Praga

Târgul Internațional de Carte și Festivalul Literar „Svet Knihy”/Lumea cărților (ediția a 28-a), desfășurat în aceeași săptămână, a avut ca generic „Autori fără frontiere”. Într-un timp al granițelor tot mai transparente, fluide, convenționale, accentul se pune pe individual, pe diferență, pe opțiune – lucruri despre care vorbește literatura.

La standul României am prins lecturi literare și o dezbatere despre literatura pentru copii, despre roman și dramaturgie, cu scriitorii Victoria Pătrașcu, Radu Țuculescu, Ștefania Mihalache și Bogdan Ghiu. Au moderat și tradus Jiří Našinec, Jitka Lukešová și Jarmila Horáková. Tot aici i-am cunoscut pe Ambasadoarea României în Republica Cehă, doamna Antoaneta Barta, și pe Ionel Munteanu, directorul ICR Praga.

L-am întrebat pe poetul, eseistul și traducătorul Bogdan Ghiu despre ocazia care l-a adus la Praga.

„Am participat ca expert la o ediție-pilot a Central European Book Market (CEBM) – o inițiativă a Cehiei. Obiectivul este constituirea unei piețe de carte pentru țările din centrul și estul Europei: publicul, formarea prin politici educaționale, tendințe, literatura contemporană, instituții aferente, premii, festivaluri ș.a.m.d. Au fost două zile de dezbateri intense. Am prezentat piața de carte din România, am vorbit și despre Moldova, am menționat Editura Cartier, ca una dintre puținele edituri românești care au colecții de literaturi vecine, pentru că încercăm să ne cunoaștem între noi, țările central-europene, și să exportăm carte în Occident, în America etc. Ca președinte al Asociației Traducătorilor din România, mă interesează foarte mult această dinamică, mai ales că în limbile din zonă nu prea sunt traducători. Una din cele mai puternice piețe de carte este cea poloneză, ei având un Institut Național al Cărții, așa cum avem și noi Centrul Național al Cărții, dar în cadrul ICR. Institutul Național al Cărții din Polonia este o structură aparte, cu resurse financiare și forțe incomparabil mai mari, cu un impact mult mai puternic.”

Cu Ștefania Mihalache am discutat despre romanul „Gene dominante”, pe care l-a publicat la Humanitas în 2022.

„M-a interesat în acest roman să explorez transmiterea traumelor sau experiențelor mai tulburi ce apar ca niște borne în viața unor femei, de la o generație la alta. Sunt poveștile unei mame, ale unei fiice, ale unei bunici, și toate acestea sunt înlănțuite de momente care aparent nu au mare semnificație, dar ele marchează devenirea unuia dintre personaje. M-a interesat să observ cum ceea ce numim noi „gene dominante”, pe lângă definiția științifică, pot să însemne și altceva: anumite experiențe care ne luminează sau ne întunecă existența și anumite panici, anumite frici care se transmit fără ca să știm de unde vin, regăsindu-se în tot ce reprezintă conglomeratul acesta viu de emoții care este o persoană. Povestea lor începe în comunismul din prima lui fază, continuă în regimul anilor ‘80 și merge către anii tranziției. Urmăresc mici evenimente de familie care în fapt reflectă istoria cea mare.”

Tot o bucurie a fost să o reîntâlnesc la Târgul de Carte pe o altă veche prietenă a literaturii române: Libuša Vajdová de la Universitatea din Bratislava, care a realizat o „Istorie a literaturii române” în limba slovacă, alături de Jana Páleníková și Eva Kenderessy. Un volum solid, de aproape 500 de pagini, din care nu lipsește literatura din Basarabia. Pe când vom avea și noi puterea să elaborăm studii similare despre literaturile cehă și slovacă la București și la Chișinău?

Misterele nedezlegate ale Pragăi

În acest oraș se întâmplă să urci într-un autobuz despre care știi sigur că te va duce până la micul hotel unde stai, știi bine traseul, și deodată te trezești că nu mai recunoști locurile. În difuzor un crainic îți spune că la... Varșovia e soare și doar câțiva norișori pe cer. Dar nu ești la Varșovia!... Privești pe geam, așa este, alte străzi, alte peisaje. Oamenii de pe scaune sunt calmi, deloc mirați de această substituire. La un moment dat în autobuz urcă o femeie cu un buchet de liliac în mână și-ți aruncă o privire ironic-condescendentă. Orice poate să însemne zâmbetul ei. Chiar și faptul c-ai intrat într-un univers paralel, fără să-ți fi dat seama. Cobori surescitat la prima stație, treci strada și iei un alt autobuz 201, în direcție inversă, în speranța că întorcându-te la locul îmbarcării vei reuși să refaci normalitatea, să repari „defecțiunea” de scenariu. Nu mai apuci. După 3 minute redescoperi subit, pe geam, stația ta, panoul publicitar care-o însoțește, și cobori grăbindu-te să curmi jocul ucroniilor.

Orașul lui Kafka e literatură pură!