Laura Codruţa Kövesi, un magistrat renumit pe plan european pentru contribuţia sa curajoasă la lupta contra corupţiei la vârf, s-a trezit subit citată, în calitate de "suspect”, într-un sulfuros dosar cu evident substrat politic. Momentul citării şi obiectul ei, ca şi persoanele care o denunţă sunt semnificative.

Brusc, când ex-şefa DNA se pregătea să plece la Bruxelles ca să-şi susţină candidatura pentru funcţia de procuror general european, s-a dat curs unui denunţ avansat acum circa două luni de un mare corupt fugitiv, în legătură cu extrădarea în România a unui alt corupt fugitiv, condamnat inițial în 2006, în vremuri aproape imemoriale şi repatriat, spre lauda justiţiei, pe vremea lui Pazvante.

Mai precis, acum aproape un deceniu. Ce urgenţă. Câtă celeritate, în condiţiile în care în România justiţia macină parcă mai lent decât oriunde, în Europa. Câtă viteză într-o ţară  în care încă n-au putut fi condamnaţi nici principalii vinovaţi în asasinarea lui Babu Ursu, în 1985. Ori cei din Dosarul Revoluţiei de acum trei decenii.

Şi nici în dosarul gazărilor şi maltratărilor românilor paşnici, protestând împotriva regimului Dragnea, la 10 august 2018, n-au fost nici demişi (şi cu atât mai puţin pedepsiţi) vinovaţii.

Deşi e un caz plin de probe clare. Or, ca victimă a unor acuze probabil fanteziste, formulate împotriva ei din străinătate, de un oligarh pesedist, mogul de presă extremist, Kövesi s-a trezit, ce întâmplare, citată fără cea mai vagă tergiversare, după ce a solicitat la Înalta Curte amânarea unui proces aflat luni pe rol, pentru a se putea deplasa în capitala Belgiei ca să-şi valorifice experienţa de ex-şef al DNA.

Şi ca să încerce să obţină funcţia de procuror general european. E o demnitate pentru care o consideră cât se poate de competentă experţii indepedenţi însărcinaţi să investigheze chestiunea. Care, nu întâmplător, au trecut-o în fruntea listei candidaţilor cei mai merituoşi, număraţi pe degetele unei singure mâini. E, totodată, o funcţie pentru care o consideră competentă întreaga clasă politică democratică din Uniunea Europeană condusă, pe moment, de potentaţii cleptocratici pe care ea i-a anchetat pentru corupţie, în trecut, dându-le motive să ţină acum, morţiş, să-i frângă cariera.

Citată în ziua decolării? Cu biletele de avion în buzunar? Tocmai atunci? Într-un dosar vechi de ani? Coincidenţă? Haida de. Doar necunoscătorii obiceiurilor unui regim comunist s-au mirat să vadă furia descătuşată a regimului pesedist descărcându-se în şicane ordinare împotriva ex-şefei DNA, cea abuziv înlăturată din funcţie, la capătul unei memorabile cariere de magistrat şi luptător anticorupţie.

În epoca zisă de ”aur”, ca şi sub Stalin sau Hitler, legea şi judecata supremă depindeau nu de legiuitori şi de magistraţi, ci, exclusiv, de voinţa tiranului, cum just reiese din observaţiile incluse de Hannah Arendt în ”Originile Totalitarismului”. Actualmente, în România, acest stăpân suprem e Liviu Dragnea, omul care, de doi ani, conduce România pe catastrofalul drum al restauraţiei totalitare.    

Încât avem toate motivele să ne îndoim puternic că în dosarul de ”abuz în serviciu”, de ”luare de mită” şi de ”mărturie mincinoasă”, în care a fost citată ex-şefa DNA, ar fi vorba realmente de extrădarea lui Nicolae Popa. Avem, în schimb, toate motivele să nutrim convingerea că, în miezul chestiunii, e tentativa cleptocraţiei dragniote de a o împiedica pe Kövesi să se prezinte la audierile despre care regimul ştia că sunt programate în Parlamentul European în ziua citării. 

Pe scurt, avem toate motivele să considerăm că regimul Dragnea încearcă şi pe calea şicanei de tip comunist să obstrucţioneze meritata procedură de propulsare a Laurei Kövesi în funcţia de procuror general european. Fiindcă validarea ei ca titular al înaltei dregătorii ar fi, pentru Dragnea, acoliţii şi complicii lui, un insuportabil coşmar. Ar confirma irevocabil condamnarea morală definitivă a unui regim care, spre-şi scăpa liderul de gratii şi a-şi timora adversarii, a desfiinţat un profesionist onest şi competent, calomniindu-l ca prezumtiv exponent de frunte al imaginarului ”stat paralel”.

Iar mai nou, în reacţie la lipsa de efect a propagandei antenisto-pesediste, şicanându-l. Toate acestea tind să demaşte simptomele reşutei ţării în dictatură. Un simptom inconfundabil al restauraţiei e politizarea masivă a justiţiei. Cea distrugătoare de stat de drept din România e pe cale să transforme în poliţie politică 2.0 secţia de investigare a magistraţilor, care a citat-o pe Kövesi. Or, e securism intimidând procurori şi judecători cercetarea lor ca ”infractori”, după voia muşchiului regimului. 

În plus, dacă e ce pare, şicanarea Laurei Codruţa Kövesi nu e un fenomen izolat, Ci doar unul mai vizibil, inclusiv internaţional, decât altele. De pildă decât anchetarea Cristinei Tarcea de la ICCJ. E un simptom dintr-o serie, semnalând retransformarea României în stat totalitar.

Alt simptom similar, nu mai puţin alarmant, indicând recăderea ţării în bezna nelibertăţii e trecerea cu arme şi bagaje în tabăra acestei poliţii politice a unei oştiri de pseudojurnalişti, de site-uri de obedienţă rusă şi de televiziuni arondate cleptocraţiei, care au aflat şi comentat citarea Laurei Kövesi, deşi CSM interzice difuzarea publică de acuzaţii câtă vreme nu s-a început urmărirea penală a unui magistrat.

Dar regimul, pe picior de război cu magistraţii care insistă să-şi păstreze independenţa, nu o consideră pe Kövesi magistrat în deplinul înţeles al termenului, cum o consideră Europa. Noţiunea de magistrat implică, în fond, o justiţie independentă. Iar pentru regim, "justiţia" e persoana lui Dragnea. În fond, prea l-a combătut Kövesi pe Liviu Dragnea mult şi eficient. Prea i-a contracarat ea pe toţi corupţii din rândul celor cu pâinea şi cuţitul ca să nu devină pentru Dragnea et comp inamicul public numărul unu.

Prin urmare, armata de postaci, trolli, gâzi, ziare şi televiziuni ale marilor corupţi s-a dezlănţuit. Mercenarii mobilizaţi în demonizarea şi prigonirea unui om nevinovat nu participă însă doar la o campanie de propagandă şi de impunere a voinţei comandantului lor maxim, Dragnea. Ci şi la una de trădare naţională, de vreme ce e esenţial ca omul persecutat pentru că s-a achitat cu brio de datoria sa să obţină meritata funcţie europeană, spre a se mai salva ceva din prestigiul, grav şifonat, al României. 

Vor accepta românii fără să crâcnească şi această trădare? USR-PLUS i-a cerut preşedintelui Iohannis declanşarea referendumului pe justiţie. A cărei situaţie tot mai precară îi afectează direct şi personal pe oameni, de vreme ce miza îngenuncherii justiţiei e refeudalizarea ţării şi transformarea ei în etern paradis al penalilor şi mafioţilor din siajul regimului comunist. Un regim care, ca şi cel dragniot, voia, spre a-l parafraza pe Grigore Alexandrescu, "egalitate. Dar nu pentru căţei".