Când vom termina inventarul ritual al WC-urilor din curțile școlilor, am avea motive să ne îngrozim de faptul că elevii, indiferent unde se duc la toaletă, sunt supuși unui regim de epuizare, obligați ca dinainte de a avea buletin să muncească mai mult decât un adult cu contract de muncă și să care în spate greutăți care ar cocoșa și un bărbat în putere.

Am primit duminică orarul copiilor mei de clasa a VII-a. Luni – 7 ore, marți- 6 ore, miercuri – 6 ore, joi – 5 ore, vineri 7 ore. Total pe săptămână – 31 de ore.

Acestea sunt doar orele petrecute efectiv la școală, pe un scaun, cu ochii spre o tablă (minus cele 2 ore de sport/săptămână), ascultând în general chestiuni abstracte, predate în mare viteză.

După care, desigur, acasă urmează temele. Dacă e vorba despre numai 2 ore pe zi, la finalul săptămânii adaugăm încă 10 ore de stat pe scaun, cu ochii într-un caiet sau un ecran, probabil la lumină artificială, mai ales iarna. În total, un copil de 13 ani muncește minimum 41 de ore/săptămână, mai mult decât durata săptămânii de lucru a unui adult.

Pe lângă asta ar trebui să aibă loc să aprofundeze ceva. Că e vorba de limbi străine, că e vorba, în cel mai bun caz, de un sport, că e vorba despre inevitabilele meditații pentru examenele naționale, se mai adaugă niște ore bune în care copilul trebuie să fie concentrat și să asimileze.

Puteţi citi articolul integral AICI.