Teroriștii islamiști din Europa au de regulă un anumit lucru în comun: înainte de a deveni atentatori, au fost majoritatea dintre ei simplii infractori de rând. Mulți dintre ei au devenit islamiști radicali abia în închisoare. De exemplu, atentatorul de la Târgul de Crăciun de la Berlin în 2016, Anis Amri. În cazul atentatorului de la Strasbourg, Chérif Chekatt, și el infractor de drept comun, anchetatorii bănuiesc de asemenea o posibilă radicalizare în detenție. Nu se știe încă sigur dacă acesta a fost "doar" un infractor sau și un islamist radicalizat. El a fost întemnițat anterior în Germania. Din cauza pericolului tot mai mare de radicalizare în închisori, șeful sindicatului penitenciarelor din Germania, René Müller, avertizează că sistemul de detenție este depășit de actualele probleme.

DW: Domnule Müller, se pare că problemele încep cu adevărat abia după ce acești infractori de rând ajung la închisoare. Ce ne puteți spune?

René Müller: Nu este ieșit din comun ca anumiți deținuți să fie atrași de cercul musulmanilor radicalizați. Deținuții care sunt dispuși să se radicalizeze sunt tratați mai bine de aceste grupuri.

Este sistemul german de penitenciare dotat suficient din punct de vedere financiar și al personalului pentru a face față fenomenului radicalizării în detenție?

În mod sigur NU! În ultimii doi-trei ani, marcați de creșterea drastică a solicitărilor în sistemul penitenciarelor, nu am mai putut ține pasul din punctul de vedere al personalului. Ne lipsesc în continuare cam 2000 de angajați pentru a putea rezolva doar chestiunile cele mai necesare. Este vorba de recunoașterea din timp a tendințelor de radicalizare și de identificare a islamiștilor radicali aflați deja în închisori. Angajații noștri obervă deja aceste lucruri, dar nu putem să fim atenți peste tot, din cauză că nu avem personalul necesar. Se poate întâmpla ca anumite tendințe similare să scape neremarcate.

Este vorba probabil nu doar de numărul angajaților, ci și de pregătirea acestora. Sunt colegii dvs suficient de bine antrenați?

Landurile federale au reacționat la aceste tendințe de radicalizare în închisori și au elaborat planuri de combatere a acestui fenomen.

La ce vă referiți?

Există proceduri care le spun colegilor la ce trebuie să fie atenți, cui trebuie să raporteze mai departe dacă observă ceva suspect. Se creează astfel o privire generală de ansamblu. S-a încercat de asemenea antrenarea specifică a personalului nostru. Dar aceste cursuri de specializare nu ajung. În mod normal, fiecare angajat din sistemul de penitenciare ar trebui să fie pregătit de la bun început și pentru astfel de probleme. Ceea ce momentan nu reușim însă să facem. Mă aștept ca, odată cu îmbunătățirea situației personalului, să fie majorat și numărul acestor cursuri de specializare.

Cum se poate recunoaște din timp dacă un anume deținut se radicalizează?

De exemplu, dacă un deținut este relativ bine dotat în celula sa, cu Playstation și anumite reviste, iar deodată se observă că acestea au dispărut din celula lui, că deținutul a adoptat un stil de viață mai spartan, mai simplu - acesta este un indiciu. Poate că găsim brusc în celula sa și un exemplar din Coran. Se mai pot observa schimbări în înfățișarea deținutului - de exemplu unii dintre prizonieri își lasă barbă. Sau infractorii de rând sunt văzuți tot mai des în compania unor deținuți islamiști. Toate aceste aspecte ne determină să analizăm mai atent situația. Acestea nu sunt desigur dovezi clare de radicalizare, dar angajații noștri devin mai vigilenți. Iar când un deținut începe să recite din Coran, cel târziu atunci devenim foarte circumspecți.

Domnule Müller, cercetători de la King's College din Londra au analizat în urmă cu doi ani biografiile a 79 de jihadiști din Belgia, Marea Britanie, Danemarca, Franța, Germania și Olanda. Cel puțin o treime dintre ei s-au radicalizat în închisoare. Este vorba deci de o problemă răspândită în întreaga Europă. Deci ar fi nevoie de o soluție europeană. Există o cooperare transnațională în acest domeniu?

Eu nu știu să existe. Nu avem nici măcar o cooperare judicioasă între landurile federale din Germania. Se încearcă colaborări transnaționale, dar se face mult prea puțin.

Ce lipsește cel mai mult?

Landurile federale ar trebuie să facă regulat schimb de informații privind tendințele de radicalizare și deținuții afectați. Dacă un deținut se radicalizează într-o închisoare în Bavaria, este apoi eliberat și ajunge ulterior iar în detenție în alt land, în Schleswig-Holstein sau Saxonia Inferioară de exemplu, autoritățile din aceste landuri din urmă nu știu nimic despre radicalizarea deținutului, dacă acesta nu a fost luat în prealabil în vizor de serviciul de securitate internă. Un potențial atentator scapă astfel de controale mai atente în detenție. Acum să ne imaginăm acest fenomen la nivel european. Nu se poate efectua ținerea sub observație a acestor persoane la nivel european decât dacă serviciile secrete sunt alertate și dacă există cooperare transnațională. Este nevoie urgentă deci de găsire a unei soluții exact la acest nivel.

Interviu realizat de Ralf Bosen.