Evenimentele din zilele de 8 şi 9 noiembrie 1923 au fost un moment de cotitură în ascensiunea lui Hitler. Chiar dacă puciul a eşuat, el a marcat decisiv istoria Germaniei şi secolul 20 în ansamblu.

Pe atunci, Adolf Hitler nu era decât unul din numeroşii politicieni extremişti din Germania. Foarte puţini oameni îşi puteau imagina că, peste doar un deceniu, el și naziştii săi vor ajunge la putere şi vor precipita lumea într-un nou război mondial, ucigând milioane de evrei şi de aparţinători ai altor minorităţi.

Zi fatidică la München

Hitler avea în 1923 măcar parţial în cap ceea ce avea să devină mai târziu realitate. În seara zilei de 8 noiembrie a adunat aproximativ 2000 de simpatizanţi în berăria Bürgerbräukeller din capitala Bavariei. Membri ai guvernului bavarez şi alte personalităţi ale vremii se strânseseră în acea berărie pentru a sărbători revoluţia din noiembrie 1918, care a dus la abdicarea împăratului Wilhelm al II-lea şi la proclamarea republicii.

Hitler a sperat că planul său de lovitură de stat se va bucura de sprijin. Speranţa sa nu era nefondată, fiindcă Bavaria avea pe atunci relaţii foarte proaste cu guvernul central de la Berlin. Oameni influenţi din guvernul regional şi din armată îl simpatizau pe Hitler. De exemplu Comisarul general de stat Gustav Ritter von Kahr, care guverna în Bavaria cu drepturi aproape neîngrădite, fiindcă fusese proclamată starea de necesitate. Şi el plănuia o lovitură de stat. Dacă Hitler ar fi avut atunci succes în Bavaria, ar fi putut să mărşăluiască spre Berlin, să răstoarne tânăra democraţie parlamentară şi să instituie o dictatură de dreapta în Germania.

Dar susţinătorii săi l-au abandonat unul după altul. Totul s-a desfăşurat "altfel decât fusese planificat", după cum a afirmat istoricul Wolfgang Niess.

După noaptea petrecută în berăria Bürgerbräukeller, Hitler i-a condus pe susţinătorii săi la Feldherrnhalle, un monument închinat comandanţilor armatei bavareze. Dar "puciştii au mărşăluit prin centrul metropolei München fără un ţel precis", a explicat Niess. Şi s-au lovit de efective ale poliţiei şi armatei. A urmat un schimb de focuri cu forţele de ordine, soldat cu moartea a 14 pucişti şi patru poliţişti. În urma acestui incident, lovitura de stat a eşuat.

Hitler a fost rănit uşor şi a fost arestat câteva zile mai târziu. Deşi a fost condamnat la cinci ani închisoare pentru înaltă trădare, la un an de la tentativa de lovitură de stat a fost eliberat condiţionat pentru "bună purtare".

Condiţii ideale pentru un puci

Chiar dacă Hitler a eşuat în 1923 cu planul său de lovitură de stat, el s-a simţit confirmat de evenimentele ulterioare. În închisoare şi-a scris volumul de propagandă "Mein Kampf". Cartea a devenit slogan de luptă pentru partidul său nazist, care şi-a schimbat tactica. În loc să vrea să ajungă la putere pe căi ilegale, formaţiunea şi-a propus să cucerească puterea prin alegeri. Iar în anii de după tentativa de lovitură de stat, naziştii au obţinut la urne rezultate tot mai bune în întreaga Germanie.

Puciul eşuat al lui Hitler a avut loc într-o perioadă în care Germania era foarte instabilă. Guvernul central de la Berlin era slab, crimele politice erau la ordinea zilei şi ordinea de stat era ameninţată de forţe extremiste de stânga şi de dreapta. O inflaţie galopantă a anulat depunerile oamenilor şi a ruinat economia. La acestea s-a adăugat şomajul în masă, care i-a afectat mai ales pe veteranii de război, obişnuiţi cu violenţa şi mânuirea armelor.

Capitularea Germaniei la finele Primului Război Mondial era încă proaspătă în amintirea tuturor, care o vedeau ca pe o umilinţă naţională. Tratatul de la Versailles obliga statul german la ample despăgubiri de război, presărând germanilor sare pe rană şi întunecându-le perspectivele de viitor.

Acestui butoi de pulbere Hitler a reuşit să-i aprindă fitilul. Tentativa de puci nu a fost nicidecum un accident al istoriei.

Fără mâna de ajutor oferită de numeroşii monarhişti, foşti ofiţeri reacţionari, publicişti naţionalişti şi terorişti politici din capitala Bavariei, ascensiunea lui Hitler până în anul 1923 ar fi fost imposibilă, a scris istoricul Daniel Siemens în cotidianul "Frankfurter Allgemeine Zeitung".

Chiar dacă partidul nazist a fost scos după puci în afara legii, un alt partid cu acelaşi program şi-a făcut imediat apariţia. Un an mai târziu, el a câştigat la alegeri 30 la sută din voturi. Şi nu a mai durat mult până când naziştii înşişi au ajuns la vârf în întreaga Germanie.

Lecţii pentru prezent

Primejdia nazismului există până astăzi. Partidul populist de dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), parţial de extremă dreaptă, obţine în prezent rezultate-record la alegeri şi în sondaje. Anul viitor, AfD ar putea deveni principala forţă politică în mai multe landuri federale din estul Germaniei, unde vor avea loc alegeri regionale.