În ciuda opiniilor diferite exprimate în timpul festivităţilor, s-a remarcat tendinţa de a trece sub tăcere împrejurările reale în care a fost constituit CPUN şi primele tentative de combatere a opoziţiei politice prin mijloace violente.

PUN a fost constituit ca urmare a manifestaţiei din 28 ianuarie 1990, organizată de ţărănişti şi liberali. Ţara era condusă la vremea aceea de CFSN, Consiliul Frontului Salvării Naţionale, dar practic de un grup restrîns. În afara acestui organism, se cristalizase o opoziţie politică alcătuită în principal din PNŢCD, PNL şi PSD, partidele aşa numite istorice, întrucît îşi propuneau să reînvie partidele care au fost scoase în afara legii şi distruse de comunişti. Partidele istorice au cerut preşedintelui CFSN, Ion Iliescu să organizeze alegeri libere, dar la care să nu participe FSN-ul ca atare. În opinia liberalilor şi ţărăniştilor FSN era un organism revoluţionar provizoriu, menit să administreze treburile ţării pînă la organizarea de alegeri. FSN s-a transformat însă în ianuarie 1990 în partid politic şi a anunţat că va participa la alegeri. Corneliu Coposu lider al ţărăniştilor şi care a condus practic ostilităţile, a protestat şi împreună cu Radu Cîmpeanu şi cu alţi cîţiva i-au chemat pe aderenţii si pe mpatizanţii lor să protesteze împotriva intenţiei FSN-ului de a monopoliza viaţa politică.

În 28 ianuari 1990, centrul Bucureştiului s-a umplut de simpatizanţii partidelor istorice. Manifestaţia a fost mai amplă decît s-a putut bănui iniţial şi după propriile mele amintiri şi estimările altora au fost acolo peste cincizeci de mii de persoane. Manifestanţii s-au îndreptat către Piaţa Victoriei acolo unde era sediul CFSN şi unde se află acum sediul Guvernului. Înăuntru Corneliu Coposu şi alţi lideri ai Opoziţiei au cerut preşedintelui CFSN, Ion Iliescu, să accepte constituirea unui organism legislativ, un soi de parlament cu toate partidele şi care să dezbată legile electorale.

Înăuntru a fost o întrunire extrem de încordată. Afară manifestanţii exercitau o presiune puternică, încercînd să influenţeze negocierile. În aceeaşi dimineaţă însă cei care deţineau puterea au dispus organizarea unei contra-manifestaţii, aproape de sediul CFSN, în strada Banu Manta. Nu a fost însă deajuns şi atunci spre seară au început să sosească camioane cu muncitori aduşi de te miri unde şi care erau pregătiţi să intervină cu bîte împotriva manifestanţilor. Camioanele au împresurat ameninţător manifestaţia Opoziţiei. În faţa intrării au avut loc episoade violente. Încetul cu încetul manifestanţii s-au retas, intimidaţi, iar în sala de întrunire discuţiile evoluat greu cu suişuiri şi coborîşuri. A doua zi în piaţă soseau mineri cu scop de intimdare.

Ulterior oficialii anunţau intenţia constituirii unui organism, care să includă şi pe opozanţi. A fost o concesie importantă, dar el a fost făcut în aşa fel încît FSN să aibă o majoritate consistentă şi să poată lua toate deciziile. Pe lîngă partidele care promiteau să reprezinte ceva şi care dovediseră deja la 28 ianuarie au fost invitate să partcipe tot felul de formaţiuni fantomatice sau inventate chiar atunci anume ca să umple locurile în CPUN. Cu toate aceste deturnări ale sensului iniţial, CPUN a fost prima mare victorie democratică dupa 21 dec 1989. CPUN a fost prima adunare în care românii au dezbătut liber şi în faţa întregii naţiuni problemele politice cele mai importante. CPUN a fost un spectacol fascinant în care românii reînvăţau să vorbească în public, să pledeze pentru un punct de vedere şi să lupte prin forţa argumentelor. CPUN nu poate fi în nici un fel disociat de episodul 28 şi 29 ianurie.