Pe 29 mai 2013, ziua în care se împlinesc două decenii de la incendierea, de către neonazişti, a unei case din Solingen în care trăiau imigranţi turci - faptă soldată cu moartea a cinci turcoaice cu vârste cuprinse între patru şi 27 de ani - nenumărate manifestări comemorative sunt programate în Germania, cu scopul declarat de a nu lăsa crima să se afunde în uitarea colectivă.

Cu toate acestea, "Solingen" pare să fi fost dat uitării. Dovadă în acest sens este seria de pane, o adevărată ruşine pentru statul de drept Germania, care a caracterizat ancheta demarată după uciderea, de către celula teroristă neonazistă NSU, a opt etnici turci, a unui grec şi a unei femei germane. Nu este aceasta un rezultat al minimalizării pericolului brun în Germania?

Cine îşi mai aduce aminte astăzi de "ucigaşul de turci din Nürnberg" (1982) sau de incendiul din Mölln (1992), în care au pierit mistuite de flăcări două fete, de 10 şi 14 ani, şi bunica lor? Sau de numeroşii vietnamezi, africani, arabi, americani, cu toţii ajunşi ţinte ale urii neonaziste. Unii au scăpat cu viaţă, alţii nu, fiind ciuruiţi de gloanţe sau omorâţi în bătaie. Au existat până şi morţi misterioase în aresturile poliţiei.

Germania nu va putea şi nu va avea voie să dea uitării regimul nazist şi holocaustul. Opinia publică internaţională şi mai ales Israelul vor avea grijă să preîntâmine eventuale tendinţe spre amnezie. Dar la fel de puţine şanse vor avea germanii să dea uitării Solingen sau Mölln. Mai ales că sunt direct interesaţi să contrazică impresia, tot mai răspândită, că în imaginarul lor colectiv, când vine vorba de duşman, evreul a fost înlocuit cu musulmanul.

Mulţi îşi doresc în Germania ca atacuri de felul celor din Solingen sau Mölln, împotriva unor oameni cu alte rădăcini etnice, culturale sau religioase, să nu se repete. Fiindcă toţi se află, indiferent de culoarea pielii, nume sau religie, într-o barcă în care nu trebuie să aibă loc extremişti de stânga sau de dreapta sau extremişti religioşi. În caz contrar, Germania are o problemă cu ce se consideră a fi - un stat democratic de drept, în care sunt valabile drepturi egale pentru toţi şi a cărui rigoare nu se poate îndrepta unilateral împotriva imigranţilor şi islamului.