După sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, în 1945, Germania învinsă a fost împărțită de puterile aliate – SUA, Franța, Marea Britanie și Uniunea Sovietică – în patru zone de ocupație. Din acestea au rezultat, în 1949, două state: Republica Federală Germania (RFG), democratică, în Vest, și Republica Democrată Germană (RDG), socialistă, aflată sub control sovietic, în Est.

Germania a rămas astfel divizată, iar cetățenii RDG puteau călători în RFG doar cu mari restricții. Granițele RDG erau strict păzite, iar în jurul Berlinului de Vest, care aparținea RFG, a fost ridicat un zid masiv – pentru a împiedica cetățenii RDG să-şi părăsească țara.

Cum s-a ajuns la reunificarea Germaniei?

Oamenii din RDG trăiau într-un stat de supraveghere, fără libertate de exprimare. Cei care nu urmau linia regimului socialist riscau persecuții și închisoare. La sfârșitul anilor 1980, populația s-a ridicat tot mai mult împotriva guvernului, dorind libertate și democrație, asemenea vecinilor din Republica Federală Germania (RFG).

În același timp, politica de reforme din Uniunea Sovietică, sub conducerea lui Mihail Gorbaciov, a favorizat acest proces. Spre deosebire de predecesorii săi, Gorbaciov a renunțat la intervenția militară împotriva mișcărilor de reformă din RDG și din alte state ale blocului estic.

În 1989, o serie de demonstrații pașnice în orașele est-germane a dus, în cele din urmă, la căderea Zidului Berlinului – iar calea spre reunificarea RDG și RFG a devenit liberă.

De ce este pe 3 octombrie Ziua Unității Germane?

Căderea Zidului Berlinului, la 9 noiembrie 1989, a fost evenimentul decisiv pe drumul reunificării; ar fi părut firesc ca Ziua Unității Germane să fie marcată atunci.

Însă această dată este puternic încărcată negativ în istoria Germaniei: în noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1938, naziștii au incendiat sinagogi în toată țara, au distrus magazine și locuințe evreiești, au ucis și arestat oameni – așa-numita „Noapte a Pogromului” marcând începutul persecuțiilor sistematice și exterminarea a milioane de evrei.

Din acest motiv, nu s-a dorit ca amintirea acelei nopți să fie umbrită de sărbătoarea reunificării. Pe 3 octombrie 1990 a avut loc efectiv unirea – prin aderarea RDG la RFG –, iar această dată a devenit noua sărbătoare națională a Germaniei.

Cum sărbătoresc germanii Ziua Unității Germane?

Destul de liniștit. Cei care se așteaptă la focuri de artificii peste tot și străzi scăldate în culorile naționale vor fi dezamăgiți, însă aproape în toate orașele au loc evenimente, zile ale porților deschise și mici festivități.

În plus, în fiecare an, un land federal organizează pe 3 octombrie o mare sărbătoare, de obicei în capitala landului care deține președinția Bundesratului.

Anul acesta este rândul landului Saar. La Saarbrücken are loc, între 2 și 4 octombrie, conform datelor oficiale, „distracție, artă și cultură, gastronomie, turism și schimb democratic”. Totuși, cei mai mulți germani se bucură pur și simplu de o zi liberă.

De ce nu există un monument al reunificării?

De fapt, ar fi trebuit să existe de mult. După aproape zece ani de discuții, Bundestagul a decis pe 9 noiembrie 2007 ridicarea „Monumentului Libertății și Unității”.

Ideea era ca, în fața Humboldt Forum, în centrul Berlinului, să fie instalată o cupă de 50 de metri pe care oamenii să poată păși – o metaforă interactivă pentru democrație: atunci când vizitatorii urcă pe ea, cupa se înclină în direcția în care merge majoritatea.

Însă nici în 2025 acest monument nu există. Motivul este un conflict între firmele însărcinate cu construcția și instituțiile responsabile ale guvernului federal. Dacă și când se va ajunge la o soluție rămâne incert. Soclul, cel puțin, este deja finalizat.

Este Germania cu adevărat unită astăzi?

În ciuda eforturilor politice, un sondaj Forsa arată că divizarea nu a fost depășită complet: doar 35% dintre respondenți spun că Estul și Vestul au „crescut în mare parte împreună”.

Percepțiile diferă vizibil între cele două regiuni: în Est, doar 23% cred că germanii au devenit un singur popor după 1990, în timp ce în Vest procentajul este de 37%. În 2019, sentimentul de apartenență comună atinsese nivelul record de 51%.

Întrebați de Infratest dimap ce lipsește pentru o reunificare reușită, cei mai mulți (50%) au indicat nevoia de egalizare a salariilor, pensiilor și averilor.