Pe locul unde odinioară se afla casa familiei Genç se înalță acum spre cer cinci castani. Pe 29 mai 1993, au murit în acel loc cinci fete și femei după ce teroriști de extremă dreaptă au incendiat casa lor. Atacul a fost motivat de ura față de străini, oameni precum familia Genç, originară din Turcia.

Germania proaspăt reunificată fusese cuprinsă atunci de un val de violență de extremă dreaptă. Politicienii dezbăteau aprins în Bundestag limitarea dreptului la azil, după creșterea masivă a numărului refugiaților. Pe străzi, rasismul s-a transformat în violență - și uneori chiar în crimă. La Hoyerswerda, Rostock-Lichtenhagen sau Mölln, precum și la casa familiei Genç din Solingen, în apropiere de Köln, în vestul Germaniei.

După incendiu, casa a fost demolată și doar câteva trepte care duceau la pivniță au mai rămas să amintească de faptul că acolo au trăit oameni.

Împotriva uitării luptă și Cihat Genç. Surorile lui Hülya și Saime au fost ucise în atacul din 1993. Aveau atunci 9 respectiv 4 ani. Alături de ele au mai murit Gürsün İnce, Hatice Genç și Gülistan Öztürk. Pentru a combate rasismul, este important să nu uităm victimele, spune bărbatul de 26 de ani. "Fiecare trebuie să contribuie cumva în acest sens." De exemplu, prin discuții la școală sau la locul de muncă.

"Cât mai puțină ură"

Făptașii de atunci și-au încheiat demult pedepsele de 10 până la 15 ani de închisoare. Acum, la 30 de ani de la atentat, trei dintre ei s-au adresat opiniei publice prin avocatul lor de atunci: pentru a-și clama nevinovăția. În declarația lor, aflată la dispoziția DW, unul dintre ei scrie: "Familiilor victimelor acestei crime groaznice vreau să le spun din nou: noi trei nu suntem cei care i-au ucis pe membrii familiei voastre".

Cihat Genç nu vrea să se pronunțe pe marginea acestei declarații. Cât despre ura față de criminali? "Aș vrea să sufere și ei cel puțin cât au suferit părinții mei", spune el pentru DW. "Dar nu simt nicio ură, religia mea nu îmi permite asta. Încerc să simt cât mai puțină ură posibil."

Un loc pentru mesajul păcii

Cihat Genç se bucură că orașul Solingen va numi o piață după bunica lui Mevlüde Genç. Ea făcuse apel la reconciliere deja la doar o zi după atac – deși pierduse în atentat două fiice și trei nepoate. Mevlüde a devenit o figură-simbol a păcii în întreaga lume, până la moartea ei în 2022 a militat pentru coabitarea culturilor.

Viitoarea Piață Mevlüde Genç se află într-un loc aglomerat din centrul orașului Solingen, între clădiri rezidențiale și o stradă frecventată. Un loc unde nepotul Cihat nu vine prea des. "Noi familia dorim de fapt ca o stradă să fie numită după Mevlüde Genç." Lucru pentru care vor milita în continuare.

"Suntem parte a acestei societăți"

La un kilometru și jumătate depărtare de viitoarea Piață Mevlüde Genç se află centrul educațional "Spitze". Este un loc în care Rasim Çetin și colegii lui oferă meditații pentru elevi. Li se predă mai ales copiilor din familii de imigranți. Pe un perete este afișată copia rezultatelor școlare ale unei eleve din clasa a patra: aproape la fiecare materie ea a obținut calificativul "foarte bine" - o sursă de motivație pentru toți ceilalți.

Çetin este și președinte al "Inițiativei Civice Alternative", reprezentată în consiliul municipal și care se implică în rezolvarea problemelor oamenilor din Solingen cu origine străină. Adică fiecare al treilea din cei 160.000 de locuitori - oameni invizibili în politica germană în urmă cu 30 de ani. "Noi suntem parte din această societate", spune Çetin pentru DW. "Suntem de 60 de ani aici, mai întâi ca muncitori-invitați din Italia, Spania și Turcia. Am trăit împreună bune și rele." Rasismul rămâne o problemă. "Este o boală pe care putem să o combatem doar împreună."

Teama că violența nu se va opri

Çetin vrea ca la locul crimelor să fie ridicat un muzeu; mai vrea să fie înființată o școală Mevlüde Genç, unde să vină să studieze periodic și elevi din Turcia. Çetin se bucură că, la 29 mai, vin din nou la Solingen președintele federal și miniștri din guvernul de la Berlin. La Solingen se află cu această ocazie și Cem Özdemir, primul ministru federal de origine turcă.

"De 30 de ani, aici se comemorează în fiecare an pe 29 mai victimele atacului. Și a doua zi după manifestare, toată lumea uită din nou ce s-a întâmplat. Dar nu avem voie să uităm vreodată." Și asta pentru că nu doar atunci au existat politicieni care au stimulat ura față de migranți - și azi se încearcă să fie răspândite rasismul, fascismul, islamofobia, mai ales în rețelele de socializare.

În 1993, mulți locuitori de origine turcă din Germania se temeau de violența neonazistă. Familiile turce își cumpăraseră atunci scări din funie pentru a putea părăsi casa în caz de incendiu. Erkan Sarikaya își amintește bine acele zile. Avea 15 ani și era pe terenul de fotbal când a venit la el în fugă fratele lui și i-a spus de atentat. "Frică de moarte, acesta a fost primul meu sentiment", spune el pentru DW. "Ne gândeam atunci: într-o oră e următoarea casă la rând și tot așa."

Amintiri despre "perioada bâtelor de baseball"

Bărbatul născut în Solingen lucrează azi pentru municipalitate, printre altele la supravegherea transportului public. Până la atentatul din 1993, nu știuse ce e rasismul, spune el. "Nu știam de așa ceva. Totul era bine, totul era pașnic. Până în acea zi." Sarikaya își amintește și de violențele ce au urmat incendiului de la Solingen – când turci naționaliști și germani din mișcarea autonomă au luat cu asalt centrul orașului, distrugând ferestrele magazinelor.

El își amintește și de lanțurile întinse pe kilometri de lumânări aprinse de mii de oameni ca semn de respingere a violenței neonaziste, la Solingen și în alte localități. "Perioada bâtelor de baseball" este numele dat acelor ani. Extremiștii de dreapta nu au incendiat doar case și au atacat centre de azilanți la începutul anilor 1990, ci au înconjurat case înarmați cu cuțite și bâte de baseball, i-au intimidat pe cei care nu gândeau ca ei, i-au atacat pe străini. În anumite locuri, mai ales în estul Germaniei, prezența lor domina străzile.

161 de victime după Solingen

După atentatul de la Solingen, numărul persoanelor ucise în cadrul unor atentate de extremă dreaptă în Germania a scăzut. Fundația Amadeu Antonio a numărat însă 161 de persoane ucise de criminali de extrema dreaptă. Mai ales după creșterea numărului de refugiați în 2015 și 2016, rasismul și xenofobia au degenerat în violență.

Erkan Sarikaya se bucură că, în Solingen, după 1993, se poate trăi din nou pașnic. El speră că orașul său de baștină va fi asociat cândva din nou cu cuțitele celebre pentru calitatea lor care se produc acolo – și nu cu incendiul criminal la care se gândesc mulți în Germania când aud de "Solingen".