Pe 1 septembrie 1939, la ordinul lui Adolf Hitler, Wehrmachtul a invadat Polonia ca ripostă la aşa-zise atacuri din partea Poloniei. Pretextul a fost o minciună. Franţa şi Marea Britanie, aliate ale Poloniei, au declarat la rândul lor război Germaniei, fără a se implica însă în lupte. Şi aliatul Germaniei - Italia - a rămas în expectativă.

Polonia nu avea cum să facă faţă Wehrmachtului înarmat până în dinţi. În aceste condiţii, în decurs de doar cinci săptămâni, trupele poloneze au fost învinse. Pe 17 septembrie, Armata Roşie a ocupat, la rândul ei, estul Poloniei, în baza pactului secret încheiat între Reichul German şi URSS cu o săptămână înainte de începerea războiului.

În aprilie, armata germană a invadat Danemarca, folosind ţara drept trambulină către Norvegia, de unde Hitler avea nevoie de minereu de fier pentru industria sa de război. Marea Britanie a încercat să împiedice aceste transporturi trimiţând soldaţi în Norvegia. Dar şi aici, aliaţii au fost nevoiţi să abandoneze în luna iunie. Între timp începuse invazia în Franţa.

Timp de câteva săptămâni germanii şi francezii s-au confruntat aprig pe frontul de vest. Pe 10 mai Wehrmachtul a atacat statele neutre Olanda, Luxemburg şi Belgia, ocupându-le în doar câteva zile. Astfel trupele germane au putut ocoli Linia Maginot.

Germanii i-au cucerit pe francezi prin surprindere şi au ajuns astfel rapid în Paris, ocupându-l la mijlocul lunii iunie. Pe 22 iunie Franţa capitula, fiind divizată: o parte ocupată de Germania hitleristă, cealaltă aflată sub Regimul de la Vichy - un guvern-marionetă, condus de generalul Pétain.

Hitler a început să atace Marea Britanie. Bombardamentele germane au transformat unele oraşe britanice, cum ar fi Coventry, în cenuşă. În acelaşi timp se desfăşurau luptele aeriene deasupra Canalului Mânecii. Royal Air Force a reuşit să-şi adjudece supremaţia în faţa Luftwaffe. În primăvara anului 1941 atacurile aeriene germane au scăzut considerabil în intensitate.

După înfrângerea suferită în "Bătălia Angliei", Hitler şi-a ales noi ţinte în sud şi, mai târziu, în est. Trupele Wehrmachtului au invadat nordul Africii, Balcanii şi URSS. În acelaşi timp, şi alte ţări s-au alăturat "Axei Roma-Berlin-Tokio".

În primăvară, Hitler a atacat Iugoslavia. Nici Grecia, pe al cărei teritoriu erau staţionate unităţi britanice, n-a scăpat de ofensiva armatei germane. Una dintre cele mai ample operaţiuni de desant aerian a fost atacul paraşutiştilor germani în Creta, în mai 1941. În anii următori, Iugoslavia şi Grecia au avut parte de o ocupaţie nemiloasă.

Sub numele de cod "Operaţiunea Babarossa" a intrat în istorie atacul Germaniei asupra Uniunii Sovietice, pe 22 iunie 1941. Potrivit propagandei naziste, scopul acestuia era extinderea "spaţiului vital" (Lebensraum) în răsăritul continentului. În realitate a fost vorba de o operaţiune nimicitoare în timpul căreia soldaţii germani au comis atrocităţi abominabile.

La început, Armata Roşie nu a opus decât slabă rezistenţă. Totuşi, ofensiva germană s-a împotmolit treptat. Aceasta datorită pierderilor grave suferite şi a liniilor prea lungi şi nesigure de aprovizionare. Deşi Hitler controla aproape întreaga Europă, părţi ale Africii de Nord şi URSS, 1942 a fost un an de cotitură.

Italia, aliatul Germaniei, a intrat în război în iunie 1940 şi a atacat trupele britanice din nordul Africii. Hitler a trimis, în primăvara anului următor, trupe suplimentare. Abia în toamna anului 1942, după cea de-a doua bătălie de la El Alamain, situaţia se schimbă. De acum germanii sunt în retragere în Africa de Nord, fiind nevoiţi să abandoneze operaţiunea pe 13 mai 1943.

În spatele frontului, regimul nazist a înfiinţat lagăre de concentrare, cum ar fi cel de la Auschwitz-Birkenau. Mai bine de şase milioane de oameni au căzut victimă teoriei rasiale a naziştilor. Aceştia au fost împuşcaţi, gazaţi, înfometaţi sau răpuşi de boli. Crimele au fost comise de mii de soldaţi germani şi membri ai diviziilor SS.

În cel de-al patrulea an de război, lucrurile iau o cu totul altă turnură. În est, Armata Roşie porneşte la contraatac. Dinspre sud, aliaţii debarcă în Italia. Germania şi aliaţii săi se află în defensivă.

Simbolică este înfrângerea de la Stalingrad. Din iulie 1942, Armata a Şasea a Wehrmachtului a tot încercat să cucerească oraşul. Când, în februarie, comandanţii germani au abandonat această luptă fără speranţă, îşi pierduseră deja viaţa, numai la Stalingrad, 700.000 de oameni - în bună parte militari ai Armatei Roşii. Înfrângerea a distrus moralul soldaţilor germani.

În septembrie, aliaţii au debarcat în Italia. Regimul de la Roma a încheiat cu aceştia un armistiţiu. În consecinţă, la ordinul lui Hitler, Wehrmachtul a declanşat operaţiunile de ocupare a Italiei. În timp ce în sud aliaţii avansau doar anevoie, trupele hitleriste au reuşit să răspândească teroarea în restul ţării.

În est, Armata Roşie înainta victorioasă. Iugoslavia, România, Bulgaria, Polonia ... o ţară după alta cădea în mâinile sovieticilor. Şi aliaţii occidentali şi-au întărit ofensiva. Aceştia au debarcat în nordul Franţei, iar mai apoi în sud.

În primele ore ale zilei de 6 iunie, trupe ale SUA, Marii Britanii, Canadei şi altor state aliate, au debarcat pe coasta Normandiei, în nordul Franţei. Armata germană aştepta, ce-i drept, debarcarea, dar ceva mai la est. Aliaţii occidentali şi-au putut extinde capul de pod, reuşind să-l atace pe Hitler dinspre vest.

Pe 15 august aliaţii au demarat o nouă ofensivă în sudul Franţei după ce au debarcat în Provence. Pe 25 august, Parisul a fost eliberat de sub ocupaţia hitleristă. La finele lunii octombrie, a fost cucerit de către aliaţi primul mare oraş german - Aachen.

În iarna 1944/45, Wehrmachtul a reuşit să strângă trupe în vest, pornind la un contraatac în Munţii Ardeni. După câteva eşecuri de început, aliaţii au reuşit să preia din nou iniţiativa, avansând susţinut spre "Marele Reich German" - atât din vest cât şi din est.

Pe 8 mai 1945, Germania nazistă capitulează necondiţionat. Pe 30 aprilie, Adolf Hitler îşi luase viaţa pentru a scăpa de responsabilitate. După şase ani de război, Europa zăcea, în bună parte, în ruine. Aproape 50 de milioane de oameni şi-au pierdut viaţa pe continent în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Mareşalul Wilhelm Keitel semna, în mai 1945 la Berlin, actul de capitulare.