Comasarea alegerilor prezidenţiale din 2014 cu cele europene a fost comentată în toate chipurile posibile. Graba preşedintelui PNL, Crin Antonescu, de a declanşa alegeri prezidenţiale a părut stridentă şi insuficient argumentată. Este adevărat că preşedintele în exerciţiu a suferit o dramatică pierdere de încredere publică, dar câtă vreme este în funcţiune nu poate fi înlocuit. Alegerea anticipată a unui nou preşedinte nu ar face decât să provoace o tensiune politică inutilă. Doi preşedinţi, dintre care unul tocmai legitimat de votul popular, dar fără prerogative reale, şi celălalt în declin, dar cu toate prerogativele constituţionale, doi preşedinţi, aşadar, cu mesaje diferite, dacă nu chiar contradictorii, ar risca să transforme scena publică într-o comedie ridicolă.

Desigur, dacă preşedintele ar consimţi să demisioneze ar fi altceva, dar cum a dat de înţeles că nu se gândeşte serios la acest lucru, ideea comasării pare a fi cel puţin nepotrivită. Cu toate acestea, un eurodeputat PDL, care a adoptat o postură mai detaşată, a găsit că ideea ar avea şi avantaje, căci ar spori dintr-o dată participarea la vot în contul europenelor. Alegerile europene nu se bucură în România de o prea mare atenţie. La ultimele alegeri, desfăşurate în 2009, prezenţa la urne a fost de 27,67%, ceea ce reprezintă cea mai scăzută prezenţă înregistrată în alegerile post-decembriste.

De atunci, evoluţiile au fost mai curând nefavorabile. Criza datoriilor şi toate consecinţele ei politice şi sociale nu au făcut decât să sporească neîncrederea în capacitatea Uniunii Europene de a rezolva dificultăţile, chiar dacă nu putem vorbi de un euro-scepticism articulat. În orice caz, este simptomatic că politicienii care combat vehement integrarea europeană şi moneda euro, ca britanicul Nigel Farage, au devenit tot mai prizaţi în România.

În această ambianţă mai puţin entuziastă ca altădată (confirmată şi de sondajele de opinie), prezenţa la vot pentru europene ar putea fi chiar mai redusă decât în 2009. Ar trebui să se întâmple cu adevărat ceva important, o relansare spectaculoasă a temei europene, ca să inverseze această tendinţă. Or, restricţiile de pe piaţa muncii, bariera Schengen sau neputinţa structurală de a atrage fondurile de coeziune nu doar că nu dau ideii europene o nouă strălucire, dar o fac să pară şi mai mohorâtă.

În plus, referendumul de demitere a provocat printre numeroşii adversari ai preşedintelui o formă de resentiment faţă de Comisia Europeană, care are nevoie probabil de mai mult timp ca să se resoarbă. Aşa cum spune un ilustru istoric român, ”România este altfel”, or, indiferent de modul în care evaluăm ”specificul” acesta, care o face atât de imprevizibilă şi greu integrabilă, ar fi o greşeală să-l trecem cu vederea. Alegerile europene de anul viitor ar putea fi un fiasco ca nivel de participare. Ce-i drept, peste tot în ţările UE participarea la europene este mult mai scăzută, dar motivele nu sunt mereu aceleaşi.

De aceea, aşa cum remarca cineva, cuplarea alegerilor pentru Parlamentul European cu alegerile prezidenţiale ar putea stimula prezenţa la vot şi poate chiar şi dezbaterea împreună a temelor europene cu cele naţionale. De fapt, un ”specific” românesc indubitabil este ruptura netă între planul naţional şi cel european al dezbaterii publice. Cele două mari domenii nu sunt decât arareori interconectate, ceea ce face ca multe subiecte europene să pară ininteligibile. Românii circulă în masă în ţările occidentale ale Europei, dar în ciuda acestui lucru au conservat distincţia puternică dintre "înăuntru" şi "afară".

Cu toate acestea, a ”dopa” alegerile europene cu energizante locale nu este un tratament adecvat. Este doar un mod de a salva aparenţele. Aşadar, în ciuda tuturor comentariilor binevoitoare care au sosit în mod surprinzător şi de la PDL, cuplarea celor două tipuri de alegeri se vădeşte neinspirată şi din acest punct de vedere.

Stă în sarcina partidelor politice, care au câştigat în utimii cinci ani o incomparabil mai mare experienţă în domeniul politicii europene, să stimuleze dezbaterea şi să capteze interesul publicului.