Fostul șef al Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Cătălin Ranco Pițu, a declarat pentru DW că arma sonică folosită după cum se pare în timpul protestului masiv de la Belgrad, pe 15 martie, este similară cu cea utilizată de regimul ceauşist în timpul Revoluției Române din decembrie 1989.

Pițu a investigat timp de şase ani evenimentele din decembrie 1989, care au dus la căderea dictatorului Nicolae Ceaușescu și la prăbușirea comunismului în România.

El a menţionat pentru DW că același tip de manipulare sonoră a fost utilizat în timpul unui miting pro-Ceaușescu organizat de regimul de la București pe 21 decembrie 1989.

Scopul mitingului fusese acela de a convinge românii de „justețea” politicii regimului și de a discredita protestele de la Timișoara, care începuseră cu câteva zile înainte şi care trebuiau să pară ca fiind anti-româneşti.

Sunete de frecvență joasă

„În timpul acelui miting, soldați români dintr-o unitate specializată pe operațiuni psihologice au intervenit folosind un magnetofon care emitea sunete de frecvență joasă”, a explicat Pițu la microfonul DW.

Acest moment a marcat începutul Revoluției Române la București. A doua zi, Ceaușescu a fugit din capitală. Ulterior, a fost capturat și executat trei zile mai târziu, de Crăciun, la Târgoviște.

Aproximativ 1.200 de oameni au murit și în jur de 4.000 au fost grav răniți în timpul Revoluției din 1989.

Tehnologie mai avansată, același principiu

În cadrul investigației sale asupra Revoluției Române, Pițu a vorbit cu sute de martori și experți în tehnologie militară.

El a spus că descrierea haosului cauzat de undele sonore în decembrie 1989 seamănă cu scenele petrecute la Belgrad în weekendul trecut.

„Sute de oameni au simțit dureri fizice în zona plexului solar și au intrat într-o stare de panică totală timp de câteva minute”, a spus el, referindu-se la cei care au participat la mitingul din București în 1989.

Cetățeni sârbi care au vorbit cu DW au raportat că au auzit mai întâi un zgomot neobișnuit și scurt, apoi au simțit vibrații care le-au dat un sentiment de pericol iminent, provocând panică și determinându-i să fugă.

Pițu a explicat că, deși tehnologia a avansat în ultimii 35 de ani, principiul rămâne același, fiind parte a „războiului psihologic”.

„În opinia mea, ceea ce s-a întâmplat recent la Belgrad poate fi explicat prin utilizarea tehnologiei pentru manipularea mulțimilor prin expunerea la unde sonore speciale”, a declarat el.

Adevărul a ieșit la iveală după 30 de ani

Adevărul despre utilizarea tehnologiei sonore împotriva protestatarilor români a fost descoperit abia la trei decenii după revoluție.

Pițu a vorbit cu soldați din unitatea specială de război psihologic în timpul investigației sale. Aceștia au recunoscut că au folosit tehnici de manipulare a mulțimii bazate pe sunet.

Cu toate acestea, el nu a reușit să demonstreze cine a dat ordinul de a se recurge la această tehnologie.

„Logica sugerează că un astfel de ordin trebuie să fi venit de la cel mai înalt eşalon al armatei române, având în vedere complexitatea acestei manipulări – nu este ceva ce ar fi putut face oricine”, a explicat Pițu.

El este convins că un astfel de ordin în Serbia ar fi trebuit să vină tot de la autorități.

„Trebuie să vină de la autorități – fie din armată, fie din poliție. Civilii nu ar avea acces la o astfel de tehnologie. Nu este atât de simplu”, a spus el.

Negări din partea guvernului sârb

Guvernul sârb a negat inițial că ar deține astfel de echipamente.

Două zile mai târziu, însă, parlamentara din opoziție Marinika Tepic a publicat un document care indica faptul că Ministerul de Interne achiziționase într-adevăr două tipuri de tunuri sonice. Ea a publicat și o fotografie care pare să arate unul dintre aceste dispozitive montat pe un vehicul off-road aparținând jandarmeriei.

Ulterior, ministrul de Interne, Ivica Dacic, a recunoscut că ministerul are dispozitive acustice cu rază lungă de acțiune (LRAD - Long Rage Acoustic Device), dar a negat că ar fi fost folosite.

„Aceste sisteme sunt depozitate în magaziile noastre, încă în cutiile lor”, a declarat Dacic.

Președintele sârb Aleksandar Vucic a adăugat că „diverse lucruri” au fost achiziționate, dar nu au fost niciodată utilizate, și a spus că, dacă s-ar dovedi contrariul, ar demisiona.

„Nu, nimeni nu le-a folosit. Nimeni nu le-a folosit nicăieri. Nu mi-ați arătat nicio dovadă. Și nu aveți dovezi, pentru că nu puteți găsi o dovadă a ceva ce nu există”, a spus Vucic.

Este utilizarea unei astfel de tehnologii o infracțiune?

Dar poate fi construită o acuzaţie doar pe baza unor mărturii și pe recunoașterea deținerii unor astfel de echipamente, fără dovezi foto ale utilizării lor active? Cătălin Ranco Pițu crede că da. „Dar de aici încolo, investigația ar trebui să devină mult mai complexă”, a spus el. „Inițial, este suficient să vorbim cu martorii și să stabilim dacă a avut loc manipularea. Din ce am văzut la televizor, părea real: oamenii nu fug brusc în direcții opuse pe aceeași stradă fără o anumită manipulare.”

Pițu a mai spus că nu poate afirma dacă utilizarea unei astfel de tehnologii ar putea fi considerată în sine o infracțiune, având în vedere că nimeni nu a fost grav rănit. Aceasta, a adăugat el, depinde dacă utilizarea acestor sisteme este reglementată de lege.

În România, însă, utilizarea sistemelor sonore pentru manipularea mulțimilor face parte din „Dosarul Revoluției”, care urmărește să aducă în fața justiției persoanele-cheie implicate în evenimentele din decembrie 1989, dar, explică Pițu, numai pentru că acel moment a fost un punct de cotitură al Revoluţiei în care au fost uciși 1.200 de oameni.

La 35 de ani de la Revoluție, multe familii ale victimelor încă așteaptă să se facă dreptate, dar procesul rămâne pe rol.