1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW
ConflicteUcraina

Germania a schimbat calimera. România unde e?

Petre M. Iancu
26 februarie 2022

Rămânând împreună cu familia la Kiev, oraș care a respins tentativele de infiltrare rusești, Zelenski manifestă un curaj de care fostul președinte afgan Ghani n-a fost în stare.

Protest la Düsseldorf față de războiul pornit de Rusia împotriva Ucrainei
Imagine: imago images/Michael Gstettenbauer

E posibil ca Rusia lui Putin să-și intensifice operațiunile și să atace, dacă poate, zona ucraineană de graniță cu țările NATO, ca să împiedice livrările de armament pentru o Ucraină care luptă exemplar și l-a descumpănit grav pe inamic. De pildă în bătălia pentru aeroportul de lângă Kiev, pe care trupele aeropurtate ale dictatorului criminal și expansionist n-au putut vineri pune mâna. Cum n-au putut pune mâna pe Kiev.

Pe moment, rușii, oricâte succese ar clama că au (și nu prea au), sunt bătuți. Dar greul abia urmează. Fiecare oră de rezistență a Ucrainei, care luptă efectiv să-și păstreze ființa națională, e o victorie a libertății. Președintele Ucrainei a câștigat cu eroismul și înțelepciunea sa inimile lumii întregi. Mai important, le-a recâștigat pe ale ucrainenilor. Grație lui, Ucraina se distinge printr-o rezistență despre care puțini au crezut că ar fi capabilă să o opună unei armade precum cea impresionantă, edificată timp de mulți ani, de Rusia.

Una alimentată cu bani între altele și din vânzările de energie către Europa și, mai ales, către Germania ex-cancelarului Schroeder, sluga din buzunarul vestei lui Putin și colegul de partid al cancelarului Olaf Scholz. Care e sub o tot mai amplă presiune morală și politică să-și schimbe în fine radical politica față de Moscova, pe care Berlinul a cocoloșit-o la un nivel extraordinar de când Merkel a preluat și perpetuat relațiile speciale germano-ruse, inventate de Bismarck și reeditate, sub comuniști, de Willy Brandt. În baza lor a blocat în 2008 accesul Ucrainei, Republicii Moldova și Georgiei la NATO, pe care îl propuseseră SUA. Și tot în baza lor a refuzat sancțiuni realmente aspre în contra violării celor mai importante tabuuri ale ordinii mondiale de către un dictator criminal ca Putin, care invadase în 2014 Ucraina și rupsese Crimeea și Donbasul din trupul ei.

Acum, agresiunea fără precedent a Rusiei neoimperialiste și neocolonialiste a unificat Europa și America încă înainte ca Ucraina să acuze hoardele din cadrul trupelor Moscovei de crime de război și a determinat până și Germania să înțeleagă că, în fața dimensiunii crimei războiului declanșat de Putin, trebuie să-și chimbe azimutul.

În cursul după amiezii de sâmbătă a anunțat că aprobă vânzarea de arme antitanc și alt material militar defensiv în Ucraina. Nu e clar unde rămâne România? Până și slovacii livrează arme Ucrainei. Cum nu îi e rușine guvernului de la București să se ascundă laș, dacă până și Republica Federală s-a dumirit că a lăsa Rusia să învingă în Ucraina e a-l lăsa pe un nou Hitler să cucerească Europa? Rămasă singură și izolată pe frontul refuzului european privind decuplarea Rusiei de la SWIFT, Germania a început să se gândească la o raliere ”suplă” la acest demers.
Problema Germaniei este că încă mai importă gaze din Rusia prin Nord Stream I și nu poate face plățile dacă țarul e divorțat cu forța de SWIFT.

Afectate ar fi multiple interese economice germane și ale elitei berlineze. Dar pro-rusimul extremei stângi și drepte, ca și ipocrizia bișnițară a mediului de afaceri au devenit intenabile, fapt pe care, treptat și greoi, îl realizează și conducerea Germaniei. Un ziarist britanic a reliefat, în context, că Berlinul tocmai și-a sacrificat ”vaca sacră” a politicii externe, care era relația cu Moscova. Decuplarea din SWIFT a Rusiei ar însemna blocarea unor tranzacții în valoare de circa 80 de miliarde de dolari .

Or, Putin se bazează pe Germania să împiedice această ieșire. Iar ca ultimă frunză de smochin, Berlinul a afirmat că suspendarea din SWIFT ar ”lovi în interesele rușilor de rând”. Ceea ce e posibil, dar nu ar trebui pentru nimic în lume să împiedice adoptarea aceste măsuri imperios necesare,

Nu e singura vacă pe care trebuie s-o sacrifice vestul. ONU, cu un Consiliu de Securitate având Rusia cu drept de veto în centrul ei, și-a pierdut noima. Organizația e la pământ. Trebuie desființată și refăcută din temelii.

Până atunci însă e imperativ ca nu doar Anglia și câteva alte țări să ajute militar Ucraina. E nevoie de o susținere masivă și curajoasă, de felul celei acordate de românii și moldovenii de rând zecilor de mii de refugiați ucrainieni, primiți cu brațele deschise și asistați pretutindeni în Europa, mai ales în Polonia, cu toată inima. Or, lașitatea politicii externe românești, vândută ca ”prudență” sau ”deșteptăciune” de felul celei ceaușiste în epoca războiului de 6 zile din 1967, e, în fond, sinucigașă, date fiind pericolele care planează asupra Republicii Moldova și chiar a României și a estului Europei până la Marea Baltică. În consecință ar trebui ca UE să hotărască primirea Ucrainei cât mai rapid cu putință. La fel ar trebui să facă și NATO, ca să învețe minte Rusia să mai treacă la agresiuni armate complet nejustificate.

Dar în România și aiurea circulă dezinformarea lansată de Kremlin. Propaganda moscovită răspândește peste tot în vest ideea că Putin ar fi, chipurile, nebun și, deci, ”impredictibil” la cârma unei puteri nucleare ca Rusia.

Aceasta este o minciună, menită să provoace panica și să frângă rezistența împotriva regimului Putin. Se mai vehiculează alte scenarii conspiraționiste, toate antiamericane și antioccidentale, menite să decredibilizeze solidaritatea apuseană și est-europeană cu Ucraina, la adăpostul unei mituri panicarde, cum ar fi că niște absconse cercuri occidentale ar vrea să-i transforme pe unii și alții în carne de tun.

Nimic din toate acestea nu este adevărat. Dar a colporta asemenea zvonuri și informații false e a face jocul Kremlinului, al agenților lui de influență, al propagandei agresive a Moscovei și al rusofililor legionari.

Altă dezinformare probabilă a Rusei lui Putin vizează propensiunea pentru negocieri a Ucrainei. Kremlinul și-a motivat ordinul dat trupelor rusești de a-și extinde pe toate fronturile atacurile din Ucraina (ordin care  aproape cert a fost remis din capul locului), corelându-l cu un prezumtiv ”refuz de a negocia” al Ucrainei. Or, oficialitățile din Kiev au subliniat că sunt dispuse să negocieze, dar Moscova le-a pus ucrainienilor condiții absolut inacceptabile.

Ucraina e departe de a capitula. Dar și departe de a lăsa Kremlinului inițiativa în materie de război hibrid, cibernetic și diplomatic. Rusia vrea să dezbine coaliția occidentală, oferind prietenilor Moscovei un pretext de torpilare a ajutorului apusean dat ucrainienilor, pe care încearcă să-i prezinte ca belicoși.