Unele dintre aceste mici oraşe şi comune se transformă în deja faimoasele “cartiere dormitor”, o anexă a Bucureștiului unde cei ce lucrează în capitală doar se retrag la final de zi, fără prea multe opțiuni de petrecere a timpului liber. Altele, însă, ating un nivel de dezvoltare prin care oferă noilor și vechilor locuitori tot ce au nevoie chiar lângă casă.

Cele ce reușesc acest lucru o fac într-o măsură considerabilă cu ajutorul fondurilor europene. Un astfel de exemplu este orașul Chitila - fostă comună până în 2005 - ce a cunoscut o dezvoltare remarcabilă, cu facilităţi ce sunt absente chiar în unele cartiere bucureştene.

Comuna devenită nu de foarte mult timp oraş a fost numită un aspirator de fonduri europene, deoarece a atras în ultimii ani aproximativ 60 de milioane de euro. Ultimul recensământ atribuie micului oraş o populație de 15.000 de locuitori. Datele sunt din 2011, deci este foarte posibil ca numărul să fie acum diferit. Chiar şi cu o populaţie în creştere, fondurile europene atrase rămân considerabile, ținând cont de dimenisunea totuși redusă a localităţii.

Gaze, canalizare, străzi asfaltate, terenuri sportive şi o şcoală ultramodernă fac parte din peisajul Chitilei, toate realizate cu ajutorul banilor de la Uniunea Europeană.

Cel mai nou proiect finalizat este școală din Chitila, o şcoală “smart” a cărei construcţie a costat șapte milioane de euro, din care patru milioane reprezintă finanţare europenă. Sala multifuncțională are 162 de locuri la mese, în timp ce sala de sport are o suprafață de 826 mp, cu peste 100 de locuri în tribune și aproximativ tot atâtea la terenul multifuncțional, în aer liber. Școala mai dispune de un loc de joacă pentru copii, un cabinet medical, un cabinet de Logopedie, iar energia necesară va fi asigurată și din surse neconvenționale – panouri fotovoltaice și panouri solare, în timp ce încălzirea se va realiza prin pardoseală. Toate aceste dotări sunt greu de avut în foarte multe dintre şcolile bucureştene, cu atât mai rar de întâlnit într-o localitate de dimensiunea oraşului Chitila. Şi totuși le găsim aici.

O altă sursă de mândrie pentru Chitila este parcul dendrologic. Un afiş la intrarea în parc te înștiințează că spațiul este dotat cu Wi-Fi gratuit. Pare bine îngrijit, cu diverse facilităţi pentru copii. Acolo se organizează chiar şi un festival de film. Mai mult, la câteva minute de parcul dendrologic se construieşte un alt parc ce se întinde pe câteva hectare. Şi acesta va fi realizat cu bani veniţi tot de la Uniunea Europeană.

Chitila nu este singurul exemplu. Există şi alte localităţi şi comune care au atras şi utilizat cu folos fonduri europene. Cum există şi mai multe care nu au prea reușit acest lucru.

Mai la nord de Chitila se află Buftea. Oraş de mai bine de jumătate de secol, Buftea deţine cele mai mari studiouri de film din sud-estul Europei. Departe de fosta glorie, aceste studiouri au adus faima oraşului mai ales în perioada comunistă, multe dintre faimoasele pelicule ale cinematografiei româneşti pre-1989 fiind filmate aici. Oraşul nu a suferit prea multe schimbări de la revoluţie încoace, cu puţine proiecte de modernizare şi dezvoltare, cu locuitori nemulţumiţi de cum a fost administrat în deceniile ce au trecut de la căderea comunismului.

Pare că asistăm cumva la o competiţie între localităţile limitrofe Bucureştiului pentru a atrage noi locuitori, dornici să dea capitala pe o viaţă ceva mai liniştită. Cele care punctează în această competiţie atrag nu numai noi locuitori, dar şi banii cu care aceștia vin să îi pompeze în economia locală.

Cele care nu reuşesc, nu ştiu sau nu vor să se dezvolte riscă să nu aibă nici macar statutul de “cartiere dormitor”, ci să devină simple sate cu blocuri şi oraşe doar cu numele.