Abia pe 30 decembrie seara, Consiliul UE a decis oficial ca România și Bulgaria să devină parte a spațiului de liberă circulație cu frontierele aeriene și maritime din martie 2024.

Pentru frontierele terestre nu există un termen, ci doar promisiunea Consiliului că eforturile vor continua.

A fost oficializarea unei informații deja anunțată, riscant de repede de altfel, și a prilejuit la București două tipuri de reacții, ambele inepte și strict electorale.

Cu puține excepții, politicienii Puterii s-au comportat ca niște cimpanzei care se lovesc cu pumnii în piept și țopăie răcnind exaltați. O reacție aberantă raportat și la conținutul acordului, și la imperativele negocierii viitoare.

Singurii reținuți au fost fix cei care au dus greul și care, probabil, au fost aduși la limita apoplexiei de asemenea dezlănțuire.

Opoziția a simțit nevoia să minimalizeze rezultatul și să strâmbe din nas, de parcă România ar fi fost vreodată mai aproape de rezultatul deplin pe care îl așteaptă de atâția ani.

Realist vorbind, așa cum am scris și atunci când s-a aflat despre varianta “air Schengen”, el nu este nici de șampanie, nici de leșin. Nici entuziasmant, nici de neglijat.

Puțin probabil să fi fost posibil mai mult în condițiile în care - ce să vezi? - pe de-o parte nici noi nu suntem fără de pată. Cine o ține langa cu îndeplinirea condițiilor tehnice ignoră multiplele dovezi ale vulnerabilității frotierelor românești, de la SCOMAR-ul scos din priză, la fuga lui Cherecheș și pachetul cu făină al liderului sindicatului Europol. Dotarea o fi fost la nivelul cerut, dar cu resursa umană sunt mari probleme și de integritate, și de profesionalism.

Pe de altă parte, și pentru politicienii austrieci vine un an electoral greu, iar tema migrației este una dificilă. Partidul Libertăţii, anti-imigraţie şi de extremă dreapta, conduce în sondaje și nici nouă nu ne-ar conveni deloc un asemenea guvern la Viena.

Puteţi citi articolul integral AICI.