Tema Schengen e ținută în viață fără însă să mai fie asumată la nivel înalt de politicienii de la putere, adică exact ceea ce convine atât la București, unde nimeni nu e dispus să discute despre consecințe reale, cât și la Haga și Viena, unde politicienii au nevoie ca fricile și nevoile speculate politic să rămână pe masă.

Altfel spus, menținerea dosarului Schengen la nivelul vederii periferice e convenabil pentru toți actorii implicați. De ce convine politicienilor români ca acest dosar să fie pus pe agenda la Bruxelles, fără ca asta să angajeze autoritățile de la București?În primul rând, din prudență. După ce toamna trecută, atât președintele, cât și Guvernul condus în epocă de Nicolae Ciucă au alimentat nerealist așteptarea că România va intra fără griji în spațiul Schengen, doar pentru că UE a făcut aceste eforturi (a ridicat MCV), acum politicienii români preferă să delege responsabilitatea și să o pună exclusiv în seama Bruxelles-ului.

Singurii purtători politici de mesaj au rămas eurodeputații, care știu însă că niciuna dintre declarațiile lor din Parlamentul European, nicio Rezoluție pe care ei să o voteze, și marți tocmai am avut cea de-a cincea Rezoluție care cere ca România să fie parte a spațiului Schengen, nu va avea efect juridic.

Adevărul este că decizia privind intrarea României în Schengen este una politică, nu administrativă, și este rezultatul poziționării României și a capacității ei de negociere forte. Or, politic, situația s-ar putea să fie complicată suplimentar de noua situație de la Haga, unde longevivul prim-ministru Mark Rutte, cel mai longeviv din UE, după Viktor Orban, a pierdut cu o temă care probabil va domina agenda euroalegerilor din Vest: migrația.

Puteţi citi articolul integral AICI.