Mulți oameni politici germani își manifestă susținerea pentru echipa națională la actualul Campionat European. Excepție fac unii membri ai AfD, pentru care echipa este prea de stânga, prea diversă și prea negermană. 

Ministrul federal al sănătății Karl Lauterbach este o prezență constantă în tribunele stadioanelor care găzduiesc meciuri ale echipei naționale de fotbal a Germaniei. El s-a aflat în tribune la Stuttgart, unde s-a desfășurat partida Germania-Ungaria din turul preliminar, la Frankfurt, a urmărit al treilea meci din grupă cu Elveția, asistând și la victoria din optimi cu Danemarca.

Politicianul social-democrat nu a ratat nici prilejul de a posta câteva selfie-uri pe rețeaua X, având alături membri ai guvernului german, precum cancelarul federal Olaf Scholz, ministrul federal de externe Annalena Baerbock și ministrul federal de interne Nancy Faeser. 

Șefa diplomației germane și colega de la interne scriu deseori pe X despre turneul final găzduit de Republica Federală. Cancelarul federal Olaf Scholz, care tinde să fie ceva mai discret pe rețelele de socializare, vorbește din când în când, în interviuri, despre selecționata germană de fotbal și despre așteptările sale cu privire la echipă. Este însă destul de limpede că entuziasmul său pentru echipa DFB transcede cunoștințele sale despre sportul rege. 

Putem spune că, în general, liderii politici din Germania s-au conectat la atmosfera degajată, tipică unui turneu de fotbal, care domină în prezent țara. Explicabil. Oamenii se bucură de oaspeții petrecăreți și pașnici din Scoția, Olanda și din alte țări participante și se bucură de propria echipă națională. În pofida vremii uneori nefavorabilă, suporterii și gazdele germane împărtășesc bucuria spectacolului fotbalistic. 

Respingere a echipei naționale 

Printre politicienii AfD (Alternativa pentru Germania), formațiune populistă de dreapta și parțial de extremă dreapta, entuziasmul stârnit de echipa națională germană este mai puțin prezent. Alternativa pentru Germania, marea câștigătoare a alegerilor europene, se bucură de o cotă de popularitate importantă mai ales în în estul țării. 

AfD pledează pentru reglementări mai stricte în materie de azil și imigrație, are o viziune conservatoare asupra familiei și societății și tinde să sprijine partea rusă în războiul de agresiune al Moscovei împotriva Ucrainei.

Unii reprezentanți de seamă ai AfD nu par să simpatizeze prea mult echipa Germaniei, pe care o consideră prea puțin albă, prea puțin germană, prea marcată de wokeism (progresism radical) și prea diversă.

Maximilian Krah, care a fost principalul candidat al AfD la alegerile europene, a numit echipa germană o "trupă de mercenari corectă din punct de vedere politic" pe TikTok înainte de începerea Campionatului European. ”Nu îmi pasă de acest turneu”, a spus Krah, care a descris selecționata germană ca fiind "echipa curcubeu, de care te poți lipsi”. 

Björn Höcke, liderul grupului parlamentar AfD din landul Turingia din estul Germaniei, a vorbit în timpul Campionatului European în săptămânalul elvețian Weltwoche, pledând împotriva ”unui fotbal care emană ideologia curcubeului prin toți porii". El a declarat că momentul câștigării trofeului mondial în 1990, precum și Cupa Mondială din Germania în 2006 au fost "momente de fericire". "Însă astăzi nu mă mai pot identifica cu echipa noastră națională", a declarat Höcke.

Echipa ca oglindă a societății

Fapt este că unii dintre fotbaliștii care joacă pentru Germania la Campionatul European au rădăcini străine. Jonathan Tah are o mamă germană, iar tatăl său provine din Coasta de Fildeș. Benjamin Henrichs este fiul unui tată german și al unei mame din Ghana. Antonio Rüdiger are un tată din Germania și o mamă din Sierra Leone. Căpitanul Ilkay Gündogan, Emre Can și Deniz Undav au rădăcini turcești, iar Waldemar Anton are rădăcini rusești. Tatăl lui Leroy Sané este din Senegal, iar tatăl lui Jamal Musiala este din Nigeria.

Echipa DFB este, prin urmare, o oglindă a societății germane și la fel de diversă ca majoritatea grupelor de grădiniță sau a claselor școlare din această țară. Dintre cei aproape 84 de milioane de locuitori ai Germaniei, 25 de milioane provin din familii de migranți și aproximativ 15 % din populație nu are cetățenie germană.

Această realitate nu este pe placul unora dintre reprezentanților și susținătorilor AfD, ba chiar irită și oameni din Germania care nu votează neapărat cu AfD. Ei sunt sceptici și ostili față de tot ceea ce este străin, temându-se adesea de efectele negative ale migrației excesive asupra economiei și a societății. Alții sunt mai extremiști și xenofobi în mod asumat. În consecință, comentariile de pe rețelele de socializare se tranformă în mod regulat în insulte rasiste atunci când jucători de culoare precum Tah, Rüdiger, Sané sau Henrichs apar în postări. 

Mândrie sau respingere?

Rumoare a produs și un sondaj apărut cu puțin timp înainte de primul fluier la Campionatului European. Întrebați dacă ar dori să vadă mai mulți jucători cu pielea albă în echipa națională a Germaniei, 21 % dintre respondenți au răspuns afirmativ.

Sondajul, comandat de radiodifuzorul public WDR, a fost realizat de un reputat institut de cercetare a opiniei publice. Proporția de răspunsuri afirmative a fost deosebit de ridicată în rândul alegătorilor AfD (47%). Cel târziu de atunci se discută în mod frecvent despre sentimentele de respingere a echipei de către mulți votanți ai acestei formațiuni. 

"Aproape că aș paria că acești patrioții autoproclamați, recte AfD, se roagă aproape în fiecare zi ca echipa națională să fie învinsă și să iasă din turneu", a declarat Serap Güler, politician creștin-democrat, în timpul unei emisiuni de dezbateri politice la ZDF. Vorbind cu numai câteva zile înainte de meciul echipei germane din optimi de finală, Güler – care s-a născut și a crescut în Germania ca fiu al unor lucrători turci invitați (Gastarbeiter, n.r) -, a afirmat că ”AfD abia așteaptă să spună că echipa a pierdut pentru că nu este formată din germani adevărați”. 

Va fi interesant de văzut cum vor reacționa suporterii AfD dacă echipa germană va câștiga titlul de campioană europeană. Va prevala mândria de a avea cea mai tare echipă națională de fotbal din Europa în fața sentimentului de respingere a "jucătorilor străini" cu a lor "culoare greșită a pielii" și cu "viziuni politice prea woke"?