Un băiat din India stă în partea dreaptă a liniei roșiatice din piatră cubică, iar tatăl său în partea stângă. Cei doi își strâng mâinile și zâmbesc privind spre aparatul de fotografiat. Mama copilului apasă pe declanșator.

Imaginea le va aminti membrilor familiei de vizita lor la Berlin și de o intersecție în care istoria germană postbelică se condensează într-un mod remarcabil. 

Aici, la încrucișarea a două străzi, Friedrichstraße și Zimmerstraße, a funcționat până în 1990 cea mai cunoscută trecere de frontieră din Berlinul divizat: Checkpoint Charlie.

O mare parte din ceea ce a existat odată aici a dispărut.

A dispărut mai ales zidul care a separat ermetic RDG și Berlinul de Est de partea de vest a orașului, în perioada 13 august 1961 - 9 noiembrie 1989.  

Doar linia pietrelor maro-roșiatice peste care băiatul indian și tatăl său și-au strâns mâinile într-un mod atât de firesc mai amintește de existența acestei dureroase granițe. 

Inclusiv postul de observație al aliaților occidentali aflat pe Friedrichstrasse a fost îndepărtat la scurt timp după căderea Zidului Berlinului. Astăzi, el poate fi găsit în Muzeul Aliaților din Berlin-Dahlem.

Totuși, acest loc altfel atât de autentic trebuie să se mulțumească cu o copie a postului de observație, inaugurată pe 13 august 2000. 

O "cușcă" albă cu difuzoare și reflectoare pe al cărei acoperiș este scris cu litere de-o șchioapă “Punct de control al armatei americane”. 

În fața fostului post de observație a fost amplasată o baricadă cu saci de nisip. Din rațiuni de durabilitate și stabilitate, sacii sunt umpluți cu beton, deoarece mulți turiști fac fotografii sprijinindu-se de ei. 

Istorie de luat acasă

Berlinezii nu prea se rătăcesc în acest loc. Totuși, pentru călătorii din întreaga lume, Checkpoint Charlie este una dintre cele mai importante atracții ale orașului.  

Cât e ziua de lungă, mii de oameni vin cu metroul, trotinetele electrice sau cu autobuzele turistice în acest loc mai puțin obișnuit, un amestec de târg și atelier istoric în aer liber.

Un gard de construcție deformat are rol de perete-panou pentru o galerie în aer liber.

În câteva cuvinte și cu imagini îngălbenite de timp sunt relatate împărțirea în zone de ocupație a Germaniei în 1945 de către puterile aliate, apariția tensiunilor între francezi, englezi și americani, pe de o parte, și ruși, pe de altă parte, fondarea RFG și RDG, precum și momentul în care conducerea RDG a închis, la 13 august 1961, granița cu Berlinul de Vest.

Și tot așa mai departe până la deschiderea acestei granițe la 9 noiembrie 1989 și asaltul oamenilor asupra acestui zid devenit irelevant, din care au început să spargă bucăți întregi. 

Pietricele din zid pot fi cumpărate de la chioșcul din apropiere, fiind însoțite chiar de un presupus certificat de autenticitate. Prețul unei bucăți de zid începe de la 6,99 euro.

De asemenea sunt oferite cărți poștale, magneți de frigider și reimprimări ale ziarelor din fatidicii ani 1961 și 1989.

Suveniruri: orice are legătură cu zidul 

Cafeneaua Blackbox are în meniu sandvișuri intitulate "American Mousetrap" sau "4 Sectors". Peste drum, un alt motiv potrivit pentru un selfie: un segment de perete original. 

Nu durează mult după ce te postezi în această despărțitură până când cineva începe să te dea la o parte. Următorul la rând.

Un grup de turiști chinezi se distrează de minune. Dintr-o dată toată lumea adulmecă. Ce-i cu mirosul acesta ciudat? Răspunsul vine repede: o coloană de Trabanturi conduse de turiști se apropie de Zimmerstraße, răspândind gazele de eșapament ale legendarei mașini "de carton" cu motor în doi timpi. 

Trecând prin alte magazine de suveniruri ajungi la Muzeul Zidului, relatând istoria în camere mici și aglomerate, ticsite de panouri, imagini, filmulețe și exponate originale. În centrul atenției se află multitudinea de idei folosite în tentativele de evadare din RDG: în valize, mașini transformate în fel și chip, prin tuneluri sau via Marea Baltică. 

Se spune că acest muzeu este unul dintre cele mai vizitate din oraș. Taxa de acces costă 14,50 euro. În magazinul muzeului se pot cumpăra șepci, tricouri, căni, genți și umbrele imprimate cu diverse elemente amintind de zidul de odinioară. 

O privire asupra Zidului 

Strada din fața ieșirii poartă numele Rudi Dutschke, legendarul purtător de cuvânt al mișcării studențești din Berlinul de Vest, care a suferit leziuni cerebrale severe în urma unui atentat în aprilie 1968.

Berlinul său era înconjurat de Marele Zid regegist. Afectat a fost cu precădere cartierul vest-berlinez Kreuzberg, închis pe-alocuri pe trei laturi. Acolo trăia o lume alternativă: punkeri, muzicieni, artiști și studenți. 

Divizarea devenise normală, iar oamenii începeau să se adapteze. Cum arăta această separare poți afla dacă privești un pic mai departe de Muzeul Zidului, unde artistul Yadegar Asisi și-a construit una dintre celebrele sale panorame: în prim planul străzilor din Kreuzberg, la o aruncătură de băț de ”fâșia morții”, porțiunea dintre cele două rânduri de zid, care oferea grănicerilor un câmp de tragere liber asupra fugarilor. 

Tur cu autobuzul prin Berlinul de Est 

Purtând ochelari de realitate virtuală, vizitatorii programului TimeRide pot vizita Zimmerstraße, cufundându-se în Berlinul de Est din anii 80, după ce - cu ajutorul unor filme scurte și a mărturiilor martorilor contemporani - capătă o privire de ansamblu asupra vieții cotidiene în orașul divizat. Însă cine comentează călătoria virtuală în timp?

Faianțarul din cartierul berlinez Pankow, Harry Liedeke, arhitecta Elke Makowski din estul Berlinului sau Michael Hartmann, fotograf, fost punkist din Kreuzberg? Autobuzul reconstruit după un model din anii 80, în care iei loc purtând ochelari VR și căști, nu se deplasează cu adevărat. Însă iluzia senzorială este aproape perfectă: motorul pornește, vehiculul se mișcă și auzi observațiile lui Harry, Elke sau Michael.

De-a lungul punctului de control Charlie treci granița în Berlinul de Est, lăsând în urmă pionieri tineri și polițiști de frontieră redegiști și, prin Gendarmenmarkt, continui până la parcarea de lângă Palatul Republicii, Palast der Republik. Aici întâlnești din nou Trabanturi, în care turiștii pornesc într-un safari prin Berlin. 

Îți dai joc ochelarii și revii în prezent. Mai întâi bei ceva. Te afli chiar pe fosta ”fâșie a morții”. Între bariere de odinioară, un teritoriu al nimănui în timpul Războiului Rece, poti intra în Charlies Beach Bar, să mânânci, să bei, să te relaxezi. Și nu oricum, ci pe nisip, sub palmieri, pe șezlonguri.