Dacă istoria cinematografiei ar trebui redusă la câteva momente ce ar rămâne atunci? Vagabondul lui Chaplin, stilul cool al lui James Dean, Marilyn Monroe cu  fusta ridicată de un curent aer, celebra scenă a duşului din pelicula "Psycho" a lui Hitchcock şi alte câteva secvenţe. Negreşit între marile momente ale istoriei cinematografiei s-ar înscrie şi prestaţia lui Alain Delon în filmul "Samuraiul" din anul 1967.

Mimica sa imobilă, privirea glacială şi fixă, vestimentaţia îngrijită şi stilul său arogant-misterios - rolul ucigaşului plătit Jeff Costello, jucat de Delon, rămâne memorabil. Pelicula regizată de Jean-Pierre Melville l-a făcut definitiv celebru pe marele actor francez.

Alain Delon: de o frumuseţe şi eleganţă suprapământeşti

Delon s-a născut pe 8 noiembrie 1935 în apropiere de Paris iar în 1967 era deja un star al filmului european. Dar el nu a atras atenţia asupra sa prin roluri în filmele unor regizori revoluţionari pe atunci, reprezentanţi ai Nouvelle Vague, între care trebuie menţionaţi François Truffaut şi Jean-Luc Godard. Tinerilor sălbatici din jurul lui Truffaut şi Godard, care au marcat la începutul anilor 1960 cinematografia europeană prin temperamentul lor, Delon li s-a părut probabil prea inaccesibil şi, posibil, de o frumuseţe care nu era din lumea asta.

Fără îndoială, Delon s-a numărat printre cei mai frumoşi actori ai generaţiei sale, şi el nu a exercitat atracţie doar asupra femeilor. Marele regizor italian Luchino Visconti l-a distribuit devreme în două filme care au făcut istorie: "Rocco şi fraţii săi" (1960) şi trei ani mai târziu în "Ghepardul". Compatriotul lui Visconti, Michelangelo Antonioni, l-a distribuit pe Delon alături de Monica Vitti în filmul "Eclipsa", în care a interpretat rolul unui visător agent bursier.

Cel mai erotic ucigaş din istoria cinematografiei

Mai târziu cu precădere regizorul Jean-Pierre Melville l-a transformat pe Delon în ceea ce a rămas până azi în ochii multor fani ai cinematografiei: cel mai carismatic şi mai erotic ucigaş din istoria filmului. După apariţia sa în "Samuraiul", Delon a mai interpretat roluri în peliculele lui Melville "Cercul roşu" (1970) şi "Poliţistul" (1972). Tot ce a urmat ulterior au fost variaţiuni pe aceleaşi teme.

Desigur, mulţi actori ar fi recunoscători pentru o filmografie în genul celei realizate de Alain Delon în anii 1970 şi 1980, dar în comparaţie cu rolurile pe care le-a jucat în anii 1960, opera sa de maturitate pare un pic obosită şi lipsită de vlagă. Din deceniul de aur al lui Alain Delon mai fac parte filme cum ar fi "Piscina" (1969), în care a jucat alături de Romy Schneider, impresionantul triller politic "L'Insoumis" (1965) şi "În plin soare" (1960), după romanul Patriciei Highsmith.

Pe ecrane ca răufăcător şi poliţist

Mai târziu Delon s-a concentrat pe numeroase apariţii rutinate în filme cu gangsteri, mai mult sau mai puţin reuşite, purtând titluri cum ar fi "Povestea unui poliţist", "Trei oameni periculoşi" sau "Pe cuvânt de poliţist". În acei ani Delon a fost, alături de Jean-Paul Belmondo şi Michel Piccoli, incontestabil cel mai mare star al cinematografiei franceze.

Câteva roluri în filmele unor regizori mari a mai avut şi după deceniul său de aur. În 1976 a jucat în pelicula lui Joseph Losey "Monsieur Klein", acţiunea petrecându-se în Parisul ocupat de trupele germane.

În 1990 el a mai atras odată asupra sa atenţia în filmul complex al regizorului Jean-Luc Godard, intitulat "Nouvelle Vague". A fost de parcă Delon ar fi vrut cu toată puterea să demonstreze că poate să facă şi artă, nu doar comerţ.

Scurt periplu la Hollywood

Dar Delon juca deja de mai multă vreme într-o ligă proprie, independentă de toate evoluţiile artistice şi comerciale ale cinematografiei franceze. Nici Hollywoodul nu a fost pentru el o atracţie de durată, deşi ar fi avut indubitabil toate calităţile pentru a face carieră şi acolo.

Demne de Hollywood au fost multe aspecte din viaţa sa privată. Căsniciile şi relaţiile sale amoroase, apariţiile sale în public. Presa a relatat pe larg despre legătura sa cu Romy Schneider, despre relaţia cu soţia sa de mai târziu Nathalie, despre legătura amoroasă cu actriţa Mireille Darc şi despre căsnicia sa cu fotomodelul olandez Rosalie van Breemen.

Zvonuri despre legături cu lumea interlopă

Uciderea gărzii sale de corp iugoslave, despre care se spunea că ar fi avut o relaţie amoroasă cu soţia sa de atunci Nathalie, a cutremurat în 1968 societatea franceză. Acuzaţiile împotriva lui Delon au fost abandonate ca nefondate abia ani mai târziu. Dar de atunci se zvoneau despre actor lucruri cumplite: că ar întreţine legături strânse cu lumea interlopă, că ar avea legături cu mafia.

Delon şi-a consolidat mai târziu reputaţia de inaccesibil lup singuratic care cultivă relaţii cu personaje dubioase şi prin prietenia asumată public cu populistul de dreapta Jean-Marie Le Pen. Apropierea de "Front National" nu a însemnat pentru Alain Delon ceva dezonorant. Şi-a asumat-o. Şi nici nu i-a dăunat în carieră.

În ultimii ani Alain Delon nu a mai prea avut apariţii în faţa camerelor de filmat. În 2008 a mai avut un rol în comedia "Asterix la Jocurile Olimpice", în care, spre deliciul publicului, l-a interpretat pe Iulius Cezar. În iunie 2019 a suferit un atac vascular cerebral şi s-a aflat multă vreme în convalescenţa. În februarie 2024 poliţia franceză a găsit la o percheziţie în casa lui Alain Delon arme, dintre care unele erau arme de război, precum şi aproximativ 3000 de gloanţe. Delon era cunoscut ca un pasionat de arme, dar nu avea permis de portarmă.

În ultima vreme a făcut vâlvă şi un conflict de familie devenit public, legat de starea de sănătate a marelui actor. Copiii săi s-au acuzat şi ameninţat reciproc prin intermediul mass media. Acum Alain Delon a decedat la vârsta de 88 de ani ani în casa sa din Douchy, la sud de Paris. Fanii săi îşi vor aminti mai ales de rolurile pe care le-a jucat în anii 1960. Pe atunci Delon părea coborât direct din Olimpul cinematografiei: frumos ca un înger dar cu pistolul la brâu. Un înger diabolic.