A susține poziții conservatoare, ori pur și simplu nonconformiste, a devenit în vest o mare problemă. Și prilej de cenzură. În Germania se înmulțesc cazurile personalitaților mazilite de la manifestări din pricina opiniilor incomode pe care le exprimă. Sau pe care le-au articulat, cândva.

Cultură forfecată

A stârnit vâlvă în presa germană și rețele de socializare revocarea invitației adresate scriitoarei și actriței Lisa Eckhart de a da citire unor pasaje ale romanului ei, intitulat "Omama" ("Mamamare"), la festivalul de literatură care va avea loc în septembrie, la Hamburg. În orașul-port german există zone copios dominate de militanții stângii. Între ele și cea adăpostind clubul în care urma să apară artista.

Amenințați de activiștii extremiști ai progresistului "bloc negru" cu proteste violente, organizatorii au estimat, după cum reiese din relatări apărute în presă, că n-ar putea garanta securitatea manifestării. Intimidați, mai-marii clubului au exclus eventualitatea apelării la poliție (apreciind că recursul la forțele de ordine ar inflama protestele și mai rău) și au obținut ca festivalul să-i solicite să renunțe la invitație. Întrucât Lisa Eckhart a refuzat, a intervenit cenzura, invitația fiind retrasă.   

Recent s-a văzut scos de pe un site al Comunității cercetătorilor germani, după proteste progresiste, un video al cabaretistului german Dieter Nuhr, care-și permisese și el "blasfemii". O luase între altele în zeflemea pe, între timp, "sacrosancta" și "intangibila" ecologistă Greta Thunberg.

Călușul în politică

Și mai acut se resimte asaltul asupra democrației, care nu poate exista fără libertatea de opinie și a exprimării, ori fără alegeri libere și corecte, de asemeni imposibile în caz de cenzură, când foarfeca suprimă declarațiile unei tabere politice. Călușul i s-a pus campaniei pentru realegerea președintelui american Donald Trump.

Întrucât între multele aserțiuni nechibzuite emise în genere pe Twitter de președintele american în exercițiu, unele, deosebit de controversate, sunt cotate de inamicii lui politici ca indubitabil "false", marile rețele de socializare s-au gândit să-i ia șefului statului american "microfonul". În speță, să-i șteargă postările. Înainte de a supralicita, blocând complet și contul campaniei lui Trump, Twitter procedase la repetate ștergeri de postări ale liderului de la Casa Albă, sau ale membrilor familiei sale. Facebook a imitat mai nou Twitter, rețeaua despre care celebra Barri Weiss, ziarista care, simțindu-se cenzurată, a demisionat recent de la New York Times, afirma că dictează politica editorială a progresistului ziar american. 

Miercuri, echipa de campanie a lui Trump estimase, într-un extras de interviu acordat de președinte postului tv Fox News și postat pe rețele, că în fața coronavirusului, copiii ar fi "aproape imuni", motiv pentru care ar fi bine ca școlile să-și reia în septembrie activitatea normală.

Există la acest capitol și alte păreri. Dar mulți părinți și unii medici nutresc convingeri nu radical diferite de cele exprimate de Trump. Concomitent, o mare parte a clasei politice vituperează de la instalarea sa în funcție tot ce face ori spune Trump, nu doar aserțiunile lui actuale, cu privire la pandemie, în ideea că președintele ar fi pernicios pentru democrație și trebuie cât mai rapid debarcat.

Toate acestea contează și iscă probleme, dileme, activism. Dar justifică dorința anihilării politice a președintelui orice? E oare legală, morală și legitimă, într-o campanie electorală și într-o democrație, cenzura? Evident că nu.

Semnificațiile unei decizii netransparente

A forfeca o afirmație justificând mersul la scoală sau orice altă declarație, fie ea chiar știinţific problematică, emisă de actori politici, necum cele care merită să fie dezbătute și combătute ori susținute liber, afectează grav procesul electoral în care evoluează acești actori.

În condițiile în care rețelele sociale controlează o foarte amplă parte din procesul de formare a părerilor și deciziilor electorale, a proceda astfel e a contraveni nu doar libertății de opinie și exprimare. E o încălcare nu doar a tradițiilor presei democratice americane. Denotă nu doar lipsă de respect față de un oficial al statului ales democratic, căruia i se ciuntesc drepturile. Reprezintă nu numai un atac asupra drepturilor americanilor în genere. E și un atac asupra alegerilor libere, care nu se pot derula decât în condiții de informare completă, curată și nemanipulată.

E, ca atare, şi un atac asupra democrației. Nu în ultimul rând, e și un asalt asupra legii, după cum reiese din expertiza, articulată la postul național german de radio, Deutschlandfunk, de Rolf Schwartemann. Reputatul expert juridic german a reliefat că, în contextul cenzurării lui Trump, social media "au depășit limitele" legale permise de vreme ce, într-o democrație, "statul e responsabil pentru ca libertatea de opinie să poată fi trăită". Iar a decide "ca proprietar de instituție, ce e voie de publicat și ce nu, e un soi de justiție paralelă, care produce fapte și trunchiază eventual opinia, în răspăr cu voința legii", în condițiile în care rețele ca FB și Twitter "se bucură de o putere mediatică, depășind-o sensibil pe a posturilor de radio".

E și mai grav. Fiindcă rețelele de socializare, luate împreună, dispun de un monopol în sfera formării opiniilor anumitor segmente de electorat, de pildă al tinerilor și de o autoritate enormă. Cu ajutorul ei, acțiunile lor de suprimare de postări și de conturi ale unui candidat sunt de natură să sugereze prezumtiva lui "iresponsabilitate" și "incompatibilitate cu comunitatea".

În consecinţă, semenea decizii, adoptate opac și netransparent în camera din dos a unor giganți tehnologici, îi transformă pe proprietarii și concernele lor din firme care fac profit, în actori politici. Concomitent, candidatul desființat de ele devine obiectul deplorabil al unui atentat, al unei reglări de conturi și al unei campanii de linșaj mediatic.

Nu cred că FB și Twitter au înțeles că riscă să derapeze spre "valorile" ”Latrinei trei”. Nu par să fi priceput că erodează temeiul democrației. Și nici că măsurile (oricât de justificate le-ar părea) ale combaterii declarațiilor prezidențiale îl transformă pe candidatul republican în victimă. Ceea ce ar putea, chiar dacă nu i-ar procura simpatii nemeritate șefului statului, să perturbe serios și procesul electoral, și deznodământul său, delegitimând o eventuală victorie a candidatului democrat.

Neajunsuri democratice și ispita tiraniei

Or, Biden nu e defel mai puțin problematic decât Trump (cu frecventele sale atacuri contra presei mainstream) în privința respectului față de spiritul și litera democrației. În fapt, Biden a continuat în ultimul timp nu doar să tulbure percepția democrației americane, ci și să-și ciobească propria imagine.

Deși știe că tabăra adversă îl zugrăvește că vârstnic afectat de senilitate și, ca atare, ca pradă ușor de capturat și de manipulat de către stânga radicală a partidului său, Biden a continuat să ezite să-și aleagă vicepreședintele. Și să liniștească electoratul indecis, optând pentru o dregătoare moderată.

Concomitent, reprezentantul partidului democrat i-a permis să parvină pe lista foarte scurtă a posibilelor candidate congresmenei de culoare, Karen Bass, o entuziastă susținătoare nu doar a Bisericii Scientologice (considerate de mulți o sectă periculoasă), ci și o ferventă adeptă a comuniștilor cubanezi. Or, o atare opțiune riscă să-i reducă sensibil lui Biden șansele de a fi ales în state cheie, ca Florida, patria multor exilați cubanezi, care au aflat pe propria piele cât de criminal e "raiul" comunist.

În fine, spre deosebire de Trump, care, în 2016, a luat rapid distanță de partizanii săi de la extrema dreaptă, Biden întârzie să se delimiteze de susținători compromițători, precum șeful Partidului Comunist Revoluționar american, Avakian. Care a cerut recent comuniștilor de peste ocean să-l voteze pe Biden.

Va avea deci superputerea un vicepreședinte comunist? Un scientolog? Rămâne de văzut. Cert e că atât candidații, cât și rețelele sociale, care vor să dea impresia că ar sprijini consolidarea și relansarea democrației, contribuie din plin, în pas alert, la galopanta ei erodare.

Agravează in corpore boala unui liberalism de mult suferind, căruia, în loc să-l ventileze, îi iau tot mai perceptibil aerul. Căci prescriindu-i măsuri de natură să dezinformeze și să adâncească alarmant nu unificarea, ci polarizarea, adversitatea și angoasarea, ispitesc societatea să-și dorească, spre a-și regăsi pacea, soluții de mână forte, iar nu democratice.