Hosni Mubarak, şeful statului arab cu cea mai numeroasă populaţie, şi-a încheiat campania electorală, promiţând alegătorilor săi reforme democratice şi milioane de noi locuri de muncă. În perioada premergătoare alegerilor, au existat dispute în Egipt referitoare la modul în care va decurge procesul electoral. Cine va monitoriza scrutinul şi numărarea voturilor a rămas o chestiune controversată. Observatorii internaţionali vad în actualele alegeri doar o încercare a lui Mubarak de a evita critici din partea Occidentului la adresa modului său autocrat de a conduce statul egiptean.

Deşi în Egipt nu a avut loc o confruntare televizată între candidaţii la funcţia de preşedinte, au existat totuşi afişe stradale, spoturi publicitare, apariţii publice, discursuri înflăcărate. După ce timp de decenii întregi existenţa unor alternative politice pentru actualul regim a fost o chestiune tabu, scrutinul de astăzi anunţă semnalul de plecare pentru zece candidaţi; nu poate fi vorba însă de alegeri libere şi corecte desfăşurate în condiţii optime. Candidaţi cumpăraţi, relatări părtinitoare în presă – de vreme ce majoritatea mass-mediei egiptene aparţine literalmente guvernului – iminenţa unor viitoare fraude electorale, acestea sunt doar unele dintre motivele pentru care alegerile prezidenţiale de astăzi nu sunt şi nu pot fi luate în serios. Şi de vreme ce totul va fi doar o punere în scenă, întrebarea care se ridică nu este pe cine vor alege egiptenii, ci dacă vor merge la vot. Scopul unei părţi considerabile a opoziţie şi a societăţii civile nu este să impună un candidat sau altul, ci să împiedice regimul Mubarak să-şi reconfirme legitimitatea prin alegeri trucate.

Vineri, 02.09, a avut loc Adunarea generală a judecătorilor egipteni, în care s-a discutat o eventuală boicotare a alegerilor prezidenţiale, deoarece doar în lipsa unei monitorizări a scrutinului de către judecători – care în Egipt au un statut relativ independent – este posibilă contestarea rezultatelor alegerilor. S-a luat în considerare şi posibilitatea amânării scrutinului. În centrul capitalei Cairo un grup de demonstranţi s-a împotrivit forţelor poliţieneşti, susţinând poziţia judecătorilor. În faţa obiectivelor camerelor de luat vederi şi a chemărilor la rezistenţă împotriva manipulării guvernamentale, poliţiştii prost plătiţi, deşi mai numeroşi decât demonstranţii, nu au opus multă rezistenţă.

˝Pe 7 septembrie iluzia alegerilor prezidenţiale libere se va destrăma, iar egiptenii îşi vor da seama că doar prin protest pot să schimbe ceva˝ susţinea unul dintre demonstranţi. Ca urmare a lipsei de încredere în cei nouă contracandidaţi ai actualului preşedinte cei prezenţi la demonstraţie au considerat o asemenea atitudine protestatară ca fiind singura alternativă dezirabilă. Însă strategiile opoziţiei egiptene sunt cel puţin nerealiste: la mai puţin de 200 de metri de focul demonstraţiei, viaţa îşi continua mersul cotidian, sloganele demonstranţilor fiind acoperite de zgomotul străzii. ˝La ce bun să mergi la vot?˝ se întreabă în genere egiptenii.

˝Orice am încerca, nu stă în puterile noastre să schimbăm ceva; e ca şi cum aş încerca să sap un tunel cu mâinile goale˝, spune un egiptean intervievat de corespondentul nostru la Cairo.

Adunarea generală a judecătorilor egipteni, a hotărât în cele din urmă să participe la monitorizarea alegerilor, anunţând totodată întocmirea unui raport detaliat a unor eventuale neregularităţi intervenite în timpul scrutinului. Decizia aprobată de tribunalele egiptene a fost condiţionată de prezenţa unor observatori independenţi aparţinând societăţii civile. În schimb autorităţile nu au admis prezenţa în secţiile de votare a unor observatori străini.

Indiferent cum va decurge supravegherea scrutinului şi ce va scoate la iveală, este cert că nu va avea ca urmare demonstraţii în masă. Judecătorii şi observatorii independenţi vor face însă tot posibilul să monitorizeze prezenţa la vot pentru a strânge date cu care să poată confrunta guvernul Mubarak. Relatările oficiale spun că la ultimul referendum din mai, s-a prezentat la vot 50% din electorat, în timp ce surse independente menţionează dimpotrivă doar 3 procente.