Cine se află în aceste zile la Roma la Coloseum, constată că celebra construcţie a ajuns într-o stare deplorabilă. Coloanele sunt înegrite de gazele de eşapament, pietrele milenare au devenit friabile iar în interior nu mai există decât bolţile pivniţelor de odinioară. Cu toate acestea Coloseumul rămâne un simbol al Cetăţii Eterne. Acum, că municipalitatea nu mai are bani, o casă de modă finanţează restaurarea amfiteatrului. Sponsorul unic pune la dispoziţie 25 de milioane de euro.

Italia se află în aceeaşi situaţie. Una din cele mai europene ţări ale Europei, a devenit, după debutul crizei şi după blocajul în care a ajuns clasa politică, o sursă de îngrijorare. La fel ca şi antica ruină, ţara va putea ajunge în scurt timp dependentă de ajutorul UE. Totuşi, Bruxelles nu se socoate datoare să intervină, sperând că ţara va reuşi să iasă din criză prin puteri proprii. Italia este cea de-a treia economie a UE, şi dacă se destabilizează economic, efectele negative asupra monedei euro nu se vor lăsa aşteptate.

Există deja de acum iritări notabile. Evoluţiile din Italia, care sunt salutate de curentele euro-sceptice din Grecia, Spania, Portugalia, aduc în dezbatere o serie de chestiuni fundamentale. De exemplu, cât de reformabilă este UE şi cât de fiabil este fundamentul solidarităţii. Numeroşi observatori se întreabă între timp şi dacă UE va fi capabilă să supravieţuiască crizei financiare, apreciind că există riscul scindării între nord şi sud.

Jürgen Matthes membru al Institutului pentru Economia Germaniei, speră că Italia nu va furniza surprize neplăcute în viitorul apropiat. "Dacă vine la putere un nou guvern, care va anula măsurile luate de cabinetul Mario Monti, atunci trebuie să ne facem mari griji", susţine expertul. Pieţele financiare vor impune potrivit tuturor probabilităţilor, mărirea dobânzilor pentru obligaţiunile emise de statul italian. Banca Centrală Europeană a promis că va cumpăra la nevoie nelimitat obligaţiuni emise de statul italian, dar această promisiune nu e, desigur, valabilă decât dacă ţara adoptă reformele cerute de Bruxelles.

Parlamentul European manifestă însă înţelegere pentru electoratul italian. Preşedintele acestui for, Martin Schulz, a declarat că vede în rezultatul alegerilor din Italia un apel adresat UE, de renunţare la politica unilaterală de austeritate. Laburistul german a pledat în schimb pentru o combinaţie formată din disciplină bugetară şi politici de investiţii care să ducă la crearea de noi locuri de muncă.