Revanșa rusească ar fi cu atât mai dureroasă, cu cât după o serie de administrații pretins proeuropene, care s-au dovedit doar cleptocrate și trădătoare de interes național, avem la Chișinău o guvernare cu adevărat pro-occidentală în frunte cu o șefă a statului, Maia Sandu, a cărei probitate și a cărei dedicație nu pot fi puse la îndoială.

PAS a reușit, în condiții dificile, să mențină țara pe linia de plutire – iată și acum, în plină criză energetică, oamenii vor primi al doilea an consecutiv compensații de la stat la căldură, curent electric și gaze –, dar a ratat un rezultat electoral care să-i dea încredere în perspectiva viitoarelor confruntări electorale și mai ales să securizeze integrarea europeană a Republicii Moldova.

E un semnal prost pentru cancelariile europene, un semnal prost pentru reforma justiției, un semnal prost pentru investitorii occidentali de care Moldova are nevoie ca de aer.

Sărăcia, dușmanul democrației

Rata prezenței la alegerile din 5 noiembrie 2023 a fost de 41,41% pe țară și 40,96% la Chișinău. Foarte slabă. O asemenea participare nu anunța nimic bun.

Succesul Maiei Sandu și al PAS la scrutinele precedente s-a datorat într-o proporție covârșitoare votului moldovenilor de peste hotare, „mai evoluați”, „mai europenizați”. Or, la alegerile locale votează doar populația din țară. Iar acești oameni, mai ales din spațiul rural, sunt în majoritatea lor săraci și totalmente dependenți de stat. Și pensionari. Guvernarea a mărit de la 1 octombrie indemnizațiile pentru anumite categorii de slujbași, dar i-a ignorat pe pensionari. Și dacă nu a dat guvernul, a dat penalul Șor, adică rușii. În pofida eforturilor depuse, n-au putut fi curmate fluxurile financiare ilegale, coruperea alegătorilor, or așa cum s-a mai remarcat, la o pensie de 2-3 mii de lei, o mită electorală de o mie de lei este un adaos substanțial la venit.

Răul va avea întotdeauna mai multă imaginație decât binele, mai ales când binele e miop și neputincios.

E imposibil să trăiești la Chișinău și în Moldova cu salarii de 5000, de 8000 de lei, în timp ce chiriile sunt de cel puțin 200 de euro (atât cât sunt și la București), și cu mâncare și medicamente mai scumpe decât în majoritatea țărilor europene dezvoltate.

La Chișinău – egoism, indiferență, inconștiență

Suntem la un al doilea scrutin câștigat – acum, la limită, cu 50,62% – de Ion Ceban, pro-rusul vopsit oportun în „proeuropean”, și mă întreb dacă mai putem vorbi despre Chișinău ca despre „al doilea oraș românesc” după București? Cu toate pretențiile ei, capitala Basarabiei a încetat să mai fie citadela românismului și europenismului, electoral vorbind.

La parlamentarele din 11 iulie 2021 PAS a obținut 176.000 de voturi în Chișinău. La alegerile locale din 5 noiembrie 2023, Lilian Carp, candidatul PAS pentru postul de primar general, a luat puțin peste 74.000. Comparat cu entuziasmul mulțimii, al participanților la Adunarea Națională „Moldova Europeană” din 21 mai 2023 de la Chișinău, scorul electoral al candidatului PAS este descurajant.

Mă gândesc la imensa armată de automobiliști care suferă din greu de pe urma ambuteiajelor și a lipsei parcărilor din Chișinău: votul lor de protest împotriva actualului edil, Ion Ceban, ar fi putut să facă diferența. Dar, pesemne, e mai plăcut să înjuri blocat în trafic, decât să te ostenești să mergi la vot, să încerci să schimbi ceva.

Trebuie să vorbim și despre dispersia votului proeuropean. Al doilea competitor, ca scor, din zona partidelor democratice, Victor Chironda, fost viceprimar, susținut de Platforma DA (cu o campanie foarte bună, incisivă, pe rețelele de socializare) a obținut 3,83%. Aceste procente ar fi asigurat lejer un tur doi la Chișinău. Ca să nu mai spunem că o concentrare a forțelor, un candidat unic al principalelor partide proeuropene, ar fi transmis un puternic mesaj de solidarizare și mobilizare. Însă PAS, orgolios, a preferat să meargă singur și a pierdut. Noi am pierdut.

Unii au spus, după alegeri, că locuitorii din Chișinău – se presupune mai informați, mai inteligenți, mai exigenți – au ținut prin neprezentare sau prin votul acordat lui Ceban să penalizeze actuala guvernare pentru greșelile de până acum. Dacă așa au gândit acești oameni, atunci s-au înșelat foarte grav.

O vină clară o poartă însă și staff-ul electoral al PAS. Cu un slogan „Lilian Carp, pentru un Chișinău confortabil” ignori de fapt principalul pericol, care este de natură geopolitică. PAS s-a ferit să vorbească despre războiul hibrid al Rusiei împotriva Republicii Moldova, despre agresiunea rusească din Ucraina, a pus accentul exclusiv pe problemele edilitare, de parcă ar fi fost un oarecare scrutin local, pe timp de pace. Nu a subliniat suficient nevoia ieșirii din spațiul estic și valoarea integrării europene pentru dezvoltarea localităților.

A fost chiar o contradicție, o incoerență între discursul „moale” al candidatului Lilian Carp și eforturile instituțiilor statului de a combate corupția politică agresivă instrumentată de Rusia prin Șor în aceste alegeri.

Ce să mai spunem? O aglomerare (27!) de competitori la Chișinău și un primar ales din primul tur. Mai mult decât jenant.

Mobilizarea electoratului pro-rus

S-a întâmplat că măsurile antirusești, curajoase și necesare, pentru întărirea securității naționale și îngrădirea propagandei și manipulării alegătorilor au motivat mai degrabă electoratul pro-rus să iasă la vot, pe când mulți moldoveni cu vederi proeuropene au stat acasă nemulțumiți, plictisiți.

Să nu ne amăgim: toate proiectele de infrastructură, toate sursele alternative la gaze și energia electrică, cele care asigură Moldovei independența economică față de Rusia, chiar și negocierile de aderare la UE, pot fi date peste cap de „voința poporului” la urnele de vot. Poporul e suveran, nu politicienii.

PAS – nevoia ieșirii din autosuficiență

Nu e o catastrofă, dar sunt niște tendințe alarmante. După doi ani de mandat, PAS e pe un trend descrescător și s-ar putea să nu mai reușească să formeze o majoritate proeuropeană la viitoarele alegeri parlamentare. Este sub semnul întrebării și un nou mandat pentru Maia Sandu în 2024. Partidul are nevoie de o resetare, de o reevaluare a strategiilor, de o altă politică de cadre la toate nivelele.

Decât să te iluzionezi, zicându-ți că ai câștigat în 19 consilii raionale – unde nu e sigur că vei putea forma majorități –, mai util e să-ți faci un serios examen intern. Să ieși din autosuficiență. În istoria recentă a Republicii Moldova am mai avut partide contaminate de același morb, care se considerau „cele mai pure ideologic”, „cele mai unioniste”, „cele mai pro-europene” – PPCD, PL, PLDM... – toate au dispărut în neant.

Și fostele alianțe AIE își imaginau, cu imens cinism, că sunt singure sub soare, că oamenii „oricum ne vor vota pe noi, că nu au alternativă”. Ba da, au alternativă, una dezastruoasă: absenteismul, dezangajarea civică. Or, logica supraviețuirii politice îți cere să dialoghezi, să colaborezi, să cauți potențiali aliați, chiar și cu prețul acceptării criticilor, nu să te închizi în colivia ta aurită, pentru că ceilalți nu se ridică la nivelul tău.

Sunt niște învățăminte înaintea turului doi, dintr-o serie de localități, acolo unde PAS are șanse să obțină victoria. Aceasta e Moldova reală și cu această Moldovă pestriță, zăpăcită și încrâncenată ai de lucrat, dacă îi dorești cu adevărat binele.