Alegerile regionale din Hamburg
1 martie 2004Publicitate
Duminică, 29 februarie, au avut loc la Hamburg alegeri pentru Parlamentul regional. - Alegeri anticipate, întrucît Senatul ales în anul 2001, condus de Uniunea Creştin Democrată, s-a destrămat ca urmare a conflictelor dintre primarul general Ole von Beust şi partenerul de coaliţie Ronald Schill. Senatul format din UCD, Partidul Schill şi Liberali şi-a pierdut majoritatea şi au fost necesare noi alegeri.
Cetăţenii oraşului-Land Hamburg au ales, opţiunea lor fiind foarte clară. Uniunea Creştin Democrată are majoritate absolută, înregistrînd o creştere de 20 de procente faţă de ultimele alegeri. Ole von Beust rămîne în funcţia de primar general. Partenerii lui de coaliţie de pînă acum, partidul populist de dreapta al lui Ronald Schill şi Liberalii, nu au împlinit condiţiile pentru a intra în Parlament. Social-democraţii au obţinut aprox. 30 % din voturi, acesta fiind cel mai slab rezultat al lor în oraşul hanseatic. Verzii au înregistrat o creştere, dar nu au reuşit să echivaleze pierderile social-democraţilor, cu care ar fi putut face coaliţie.
Social-democraţii s-ar putea mîngîia cu faptul că prognozele sondajelor de opinie erau încă şi mai rele. Într-adevăr, în Hamburg, curentul contrar venind de la Berlin nu a fost atît de puternic ca la alegerile din alte Landuri în anul trecut. Aceasta nu înseamnă că hamburghezii ar fi mai favorabili reformelor sociale prevăzute de guvern decît alţi cetăţeni germani. Se poate admite mai curînd că la Hamburg, cîndva oraş prin excelenţă social-democrat, electoratul s-a dizolvat, menţinîndu-se doar nucleul fidel partidului. Procesul nu a putut fi împiedicat nici de noul şef al partidului, Franz Muentefering, în noua funcţie abia de cîteva săptămîni. Cancelarul Schroeder ar fi trebuit, poate, să schiţeze un proiect: cum va arăta ţara în zece ani. Alegătorii nu ar fi foat probabil nici atunci entuziasmaţi, dar cel puţin era prezentată o orientare. Cetăţenii ar fi înţeles de ce sunt necesari acum paşii care îngrădesc unele avantaje sociale.
Creştin-democraţii au profitat în mare măsură de popularitatea primarului general. Ole von Beust este iubit în oraşul hanseatic, iar vederile lui liberale în cadrul partidului au contribuit la rezultatul specaculos obţinut la alegerile din Hamburg. Este încă o dovadă că şefii unor formaţiuni politice joacă un rol tot mai mare în rezultatul alegerilor. Plusul de 20 de procente i se datorează fără îndoială mai ales lui Ole von Beust. Un alt succes al acestuia este că a reuşit să îngroape definitiv partidul de dreapta al lui Schill. De la 20 % la alegerile din 2001, acesta a căzut sub pragul de 5 % necesar intrării în Parlament.
Verzii se numără printre cîştigătorii acestor alegeri. Aceasta dovedeşte că ecologiştii, aflaţi în coaliţia guvernamentală, nu sunt făcuţi automat responsabili şi ei de politica de la Berlin. Ei, însă, nu trebuie să se înşele asupra realităţii; şi anume că odată cu pierderile înregistrate de social- democraţi, devine tot mai fragilă şi baza unei coaliţii roşu-verde. Prilej de speculaţii - fără suport de fapt - despre o posibilă coaliţie între creştin-democraţi şi verzi.
În sfîrşit, liberalii au trebuit să constate că nu este nevoie de ei. Ei vor fi din nou luaţi în seamă de alegători atunci cînd va fi nevoie de un partener de coaliţie. Or, în Hamburg nua a fost cazul. Electoratul hanseatic a vrut o decizie clară: Şi a ales cu majoritate absolută Uniunea Creştin-Democrată.
Cetăţenii oraşului-Land Hamburg au ales, opţiunea lor fiind foarte clară. Uniunea Creştin Democrată are majoritate absolută, înregistrînd o creştere de 20 de procente faţă de ultimele alegeri. Ole von Beust rămîne în funcţia de primar general. Partenerii lui de coaliţie de pînă acum, partidul populist de dreapta al lui Ronald Schill şi Liberalii, nu au împlinit condiţiile pentru a intra în Parlament. Social-democraţii au obţinut aprox. 30 % din voturi, acesta fiind cel mai slab rezultat al lor în oraşul hanseatic. Verzii au înregistrat o creştere, dar nu au reuşit să echivaleze pierderile social-democraţilor, cu care ar fi putut face coaliţie.
Social-democraţii s-ar putea mîngîia cu faptul că prognozele sondajelor de opinie erau încă şi mai rele. Într-adevăr, în Hamburg, curentul contrar venind de la Berlin nu a fost atît de puternic ca la alegerile din alte Landuri în anul trecut. Aceasta nu înseamnă că hamburghezii ar fi mai favorabili reformelor sociale prevăzute de guvern decît alţi cetăţeni germani. Se poate admite mai curînd că la Hamburg, cîndva oraş prin excelenţă social-democrat, electoratul s-a dizolvat, menţinîndu-se doar nucleul fidel partidului. Procesul nu a putut fi împiedicat nici de noul şef al partidului, Franz Muentefering, în noua funcţie abia de cîteva săptămîni. Cancelarul Schroeder ar fi trebuit, poate, să schiţeze un proiect: cum va arăta ţara în zece ani. Alegătorii nu ar fi foat probabil nici atunci entuziasmaţi, dar cel puţin era prezentată o orientare. Cetăţenii ar fi înţeles de ce sunt necesari acum paşii care îngrădesc unele avantaje sociale.
Creştin-democraţii au profitat în mare măsură de popularitatea primarului general. Ole von Beust este iubit în oraşul hanseatic, iar vederile lui liberale în cadrul partidului au contribuit la rezultatul specaculos obţinut la alegerile din Hamburg. Este încă o dovadă că şefii unor formaţiuni politice joacă un rol tot mai mare în rezultatul alegerilor. Plusul de 20 de procente i se datorează fără îndoială mai ales lui Ole von Beust. Un alt succes al acestuia este că a reuşit să îngroape definitiv partidul de dreapta al lui Schill. De la 20 % la alegerile din 2001, acesta a căzut sub pragul de 5 % necesar intrării în Parlament.
Verzii se numără printre cîştigătorii acestor alegeri. Aceasta dovedeşte că ecologiştii, aflaţi în coaliţia guvernamentală, nu sunt făcuţi automat responsabili şi ei de politica de la Berlin. Ei, însă, nu trebuie să se înşele asupra realităţii; şi anume că odată cu pierderile înregistrate de social- democraţi, devine tot mai fragilă şi baza unei coaliţii roşu-verde. Prilej de speculaţii - fără suport de fapt - despre o posibilă coaliţie între creştin-democraţi şi verzi.
În sfîrşit, liberalii au trebuit să constate că nu este nevoie de ei. Ei vor fi din nou luaţi în seamă de alegători atunci cînd va fi nevoie de un partener de coaliţie. Or, în Hamburg nua a fost cazul. Electoratul hanseatic a vrut o decizie clară: Şi a ales cu majoritate absolută Uniunea Creştin-Democrată.
Publicitate
