Doar că nu vom avea o întrecere onestă, de tip olimpic. Va fi mai degrabă o luptă în care doar un singur competitor va respecta regulile, iar ceilalți se vor strădui să-l submineze în fel și chip și să-l ducă de nas pe arbitru: poporul votant.   

Atomizarea politică, disoluția socială, instabilitatea, ineficiența instituțiilor sunt fenomene obișnuite pentru un teritoriu de frontieră ca Basarabia, supus vreme de două secole colonizării rusești. Republica Moldova de azi reflectă această stare precară: stat slab, identitate incertă, apartenență geopolitică sub semnul întrebării, viață de azi pe mâine. 

Cu peste 60 de partide notate în registrul de stat, în Republica Moldova politica reprezintă principala trambulină pentru satisfacerea unor ambiții personale, calea cea mai lesnicioasă de a face bani din afaceri cu statul, prin obținere de credite preferențiale sau comenzi guvernamentale în urma unor licitații trucate. Corupție și nepotism: acestea-s tarele cu care guvernarea PAS are de luptat, având obligația să se întrebe, în același timp, cât de principială este ea însăși încât să nu comită aceleași păcate.   

Așa încât orice scrutin, prezidențial sau parlamentar la noi scoate la suprafață tot felul de veleitari, aventurieri, „posesori de ștampile de partid”, cum li se mai spune, despre care auzim doar în campaniile electorale, fiind complet anonimi în intervalul dintre scrutine.    

Adversarii președintei Maia Sandu 

De data aceasta nu este vorba chiar despre niște necunoscuți. Sunt candidați cu niște „istorii” în spate, cu un palmares relevant și, în unele cazuri, indicând clar asupra păpușarului extern care îi trage de sfori: Irina Vlah, Alexandru Stoianoglo ,Vlad Filat, Andrei Năstase, Ion Chicu, Renato Usatîi, Vasile Tarlev, Natalia Morari, Tudor Ulianovschi, juristul Teodor Cârnaț... Lista e deschisă.  

S-a insistat mult pe ideea „candidatului comun” al opoziției prorusești, care să o învingă pe Maia Sandu. Dar ideea nu s-a materializat. Readus în fruntea socialiștilor, Igor Dodon s-a pomenit că-l propune drept candidat din partea partidului pe fostul procuror general Alexandru Stoianogo, omul cu câteva dosare penale deschise pe numele său.  

Stoianoglo și Morari sunt asociați cu fugarul Platon. Usatîi e un „haiduc” orientat spre zona marginalilor, a electoratului de condiție intelectuală joasă, care înjură pe toată lumea. Vlah, fosta bașcană a Autonomiei găgăuze, e cunoscută ca promotoare entuziastă a relațiilor privilegiate cu Rusia, organizând și un referendum ilegal pentru „independența” găgăuzilor în februarie 2014. Tarlev, fostul premier al lui Voronin, speră să-l atragă de partea sa pe bătrânul general, însă comuniștii deocamdată nu și-au anunțat preferatul. Este așteptat cu sufletul la gură „omul lui Șor” la prezidențiale, dar probabil acolo se mai fac niște calcule. 

Chicu, premierul lui Dodon, cel care la 6 mai 2020, în toiul pandemiei, a blocat într-un cartier de la periferia orașului coloana de camioane cu ajutoare sanitare din România, pentru a nu face reclamă românilor, mai întâi semnează „Pactul pentru Europa”, propus de Blocul „Împreună”, al unor formațiuni din opoziția proeuropeană, după care se răzgândește și declară că va boicota referendumul de aderare la UE. 

E greu de spus ce-i mână în luptă pe Filat, Năstase, Ulianovschi ș.a. Cel mai probabil vanitatea, ambițiile personale, dorința de a demonstra că degeaba unii te consideră „expirat”, că cei aflați acum în fruntea bucatelor nu sunt cu nimic mai buni și că doar „orbirea poporului” îi ține în funcții, dar va veni momentul când Moldova va înțelege cât de amarnic s-a înșelat... E dreptul lor să candideze, să-și argumenteze decizia, e dreptul oricui până la urmă, dar să fim atenți la retorică, la context, la ce propun concurenții.    

Ion Ceban, primarul Chișinăului, a anunțat mai devreme că nu se va angaja în cursa prezidențialelor, dar îi amenință pe criticii performanțelor sale edilitare că, la o adică, se poate răzgândi și atunci Maia Sandu va avea mari probleme. Și tot așa.   

Strategia Moscovei: brigada „aghitprop”  

Îi poți detecta cu ușurință pe candidații rușilor, se disting „după vorbă, după port”, cum se spune în popor. Acuză actuala putere de toate relele, la care au contribuit guvernările pe care tot ei le-au susținut, și fac omisiuni interesate, cum ar fi să nu vorbească despre războiul din Ucraina. Nu-și permit să sprijine deschis agresiunea rusă, au un discurs abstract, deviat, în stilul „luptei pentru pace” a URSS-ului. „Moldova, spun ei, trebuie să aibă relații echilibrate cu Estul și cu Vestul”, de parcă Chișinăul și-ar fi dorit vreodată altceva, de parcă cei care au „dezechilibrat” scena politică mondială, declanșând genocidul în țara vecină, ar fi fost nu rușii, ci moldovenii. „Suntem țară neutră, mai zic ei, uite ce-au pățit ucrainenii dacă au vrut în NATO, interesele Rusiei trebuie respectate” etc., etc. Demonizează Occidentul: „Ce depravare, ce blasfemie la Jocurile Olimpice de la Paris! Europa este acaparată de satanism!”... Toate temele propagandei rusești.  

Ne putem întreba de ce această disipare de forțe? Cu atâția competitori pro-ruși va fi greu să o învingă pe Maia Sandu, însă miza principală a Kremlinului, se pare, nu sunt prezidențialele, ci să zădărnicească referendumul pro-UE. De aceea s-a procedat la multiplicarea și diversificarea vocilor care vor blama direcția proeuropeană pe tonalități și note diferite, pe toate canalele TV și în mediul online, vor semăna confuzie și neîncredere în rândurile indecișilor, ale oamenilor prost informați și ușor manipulabili.   

Coasta de Azur sau Magadan? 

E vară, perioada concediilor, pe rețelele de socializare mulți moldoveni își pun poze din locurile lor de vacanță: Grecia, Turcia, Italia, Coasta de Azur, Spania, litoralul portughez al Oceanului Atlantic, Palma de Mallorca... Cupluri, familii fericite, zâmbitoare, relaxate, potente financiar. Sperăm ca acești concetățeni ai noștri să fie la fel de activi și prezenți și la urnele de vot în ziua de 20 octombrie, ca și la alegerile parlamentare de anul viitor. Pentru că dacă își vor ignora datoria cetățenească, riscă să nu mai poată călători decât... spre Magadan, la fel ca părinții și bunicii lor, îmbarcați cu forța în vagoane de vite și trimiși la tăiat pădurea pentru victoria comunismului. Lecțiile istoriei, lecțiile actualității.