Începerea anului școlar are o însemnătate uriașă. Nici un alt eveniment de peste an nu adună la un loc atât de multe persoane implicate mai mult sau mai puțin direct în actul de învățământ, în lungul drum al cunoașterii.

Azi a sunat clopoțelul pentru aproape trei milioane de elevi din ciclul preuniversitar, pentru peste patru milioane de părinți și tot pe-atâția bunici, pentru două sute patruzeci de mii de cadre didactice, fără a mai pune la socoteală corpul inspectorilor școlari.

Rectificare de ultimă oră: în mai multe școli și licee din București și din țară clopoțelul a rămas în cancelariile pustii, profesorii fiind convocați la proteste de cântecul de sirenă al sindicatelor, care au pichetat Ministerul Educației de aproape o lună.

Azi, protestul profesorilor și învățătorilor din București, după estimările jandarmeriei 10.000, după numărătoarea generoasă a sindicatelor peste 20.000, s-a mutat în Piața Victoriei și de aici în marș până la Palatul Cotroceni, unde liderii sindicali au fost primiți de președintele Nicușor Dan.

Atitudini incalificabile, fără precedent în ultimii 35 de ani, au venit din partea președintelui Dan, a prim-ministrului Bolojan și a ministrului Educației Daniel David, care au fost marii absenți de la deschiderea anului școlar și ale căror explicații sunt ridicole.

„Sunt niște revendicări ale profesorilor și n-am vrut să sfidez. E o discuție în societate și n-am vrut să sfidez“, a declarat public Nicușor Dan.

„În contextul atmosferei actuale nu voi merge. Nu există motive pentru grevă în educație!“, s-a scuzat, în stilu-i abrupt, Ilie Bolojan.

Daniel David s-a ascuns în spatele unor fraze întortocheate, așa cum îl știm: „Nu, n-am fost la școală, am vrut să mă duc la școală, din păcate, discutând cu mai mulți colegi, mi-am dat seama că prezența mea la școală ar fi amplificat festivismul și, activități care s-ar fi desfășurat în mod obișnuit, odată cu prezența ministrului s-ar fi transformat în festivități”, a spus David la Digi24.

Sindicatele au explicat într-un comunicat de presă că profesorii au lăsat clasele goale și au ieșit în stradă nu pentru salarii mai mari, ci pentru că „Guvernul a luat o serie de măsuri care ne afectează direct munca şi, implicit, educaţia pe care o oferim“.

Unul din cele mai populare sloganuri din Piața Victoriei a fost „Azi tăiați din educație, mâine cerșim ca nație!“.

Unde ne aflăm

Legea 141, „legea Bolojan“, care conține și măsurile de austeritate din sistemul de învățământ preuniversitar, e criticabilă, dar nu în totalitate. Grupul de lucru din cadrul ministerului, sub coordonarea lui Daniel David, nu a avut consultări cu specialiștii din Institutul de Științe ale Educației, nici cu profesorii din învățământul universitar, care puteau să ofere un diagnostic corect în ceea ce-i privește pe absolvenții de liceu care ajung în amfiteatre cu mari lacune.

Măsurile bugetar-fiscale aplicate sistemului de învățământ au fost concepute contabilicește într-un domeniu atât de complex și văduvit de reforme reale trei decenii și jumătate. Nu s-a procedat așa cum face croitorul, adică să măsoare de două ori înainte să taie și să croiască. E halucinant să crești TVA-ul la cărți și deloc înțelept să crești numărul de elevi într-o clasă, când și până acum clasele erau supraaglomerate.

Pe de altă parte însă, nu văd o problemă în mărirea normei didactice cu două ore pe săptămână. Norma din contractul de muncă a unui cadru didactic este de opt ore pe zi, ca în toate domeniile lucrative. Un profesor predă efectiv patru, cinci sau în unele cazuri șase ore pe zi. Restul timpului, până la opt ore, se cheamă că e dedicat pregătirii lecțiilor pentru a doua zi, pentru corectarea testelor, pentru mult clamata pregătire continuă.

Undeva socoteala nu e corectă. Și nu e corectă pentru că în cazul materiilor de bază, care se cer la admiterea în liceu sau la facultate, unora dintre profesori nu le mai rămâne timp nici de cumpărături, împovărați de ședințele de meditații particulare de peste zi, plătite cu 200 de lei, în cele mai multe cazuri bani nefiscalizați.

Sigur că nu generalizez, dar mărirea cu două ore pe săptămână a normei didactice nu e o gaură-n cer. Nu e de neglijat nici faptul că în afara concediului de odihnă cadrele didactice de la toate ciclurile de învățământ au peste două luni în care se află în activitate. Adică ar trebui să meargă la școală și să facă ceva, măcar patru ore pe zi. Există măsurători ale orelor de activitate? Se duc zilnic profesorii și învățătorii la școală? Întrebări retorice, mai ales în ceea ce privește școlile din mediul rural.

Și mai e ceva care nu justifică protestele de amploare ale cadrelor didactice, oricum, nu în totalitate. Din cei peste 40.000 de candidați din învățământul preuniversitar înscriși inițial la examenul de titularizare din iulie pentru un post de educator, învățător sau profesor, doar 34.000 s-au prezentat la proba scrisă pentru a ocupa un loc de muncă în sistem pe perioadă nedeterminată. Restul candidaților pentru o carieră didactică asigurată de un contract de muncă până la pensie au preferat să rămână suplinitori sau au părăsit meseria de dascăl după votarea Legii 141/2025 privind măsurile fiscale de reducere a deficitului bugetar.