Condamnări importante pentru fapte de corupție sunt anulate în justiție, iar reforma ministrei de Justiție Alina Gorghiu se oprește la culoarea robelor grefierilor. Între timp, Comisia Europeană mângâie România pe creștet pentru contrareforma juridică pe care o face în ritm susținut. Unii magistrați cred că fenomenul corupției este astăzi mai mare decât în perioada „capitalismului de cumetrie” reclamat de Ion Iliescu și patronat de Adrian Năstase între 2000 și 2004. România încerca atunci să închidă capitolul Justiție pentru a fi primită în Uniunea Europeană, iar Bruxelles-ul cerea prinderea „marilor pești” ai corupției autohtone. În 2024, eșecul statului de drept pare total după o reformă prea brutală în epoca Traian Băsescu, din care se văd azi contribuțiile foștilor generali SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, acuzați de trafic de informații, și după toate ciuntirile legislative făcute în ultimii patru ani de PNL și PSD. 

Fără intransigența Comisiei Europene și fără amenințările serioase ale Bruxelles-ului, România se întoarce la clicile din magistratură comandate politic, la șantajul biunivoc dintre politică și justiție, la o ecuație care poate târî țara spre iliberalismul de tip Viktor Orban. Ultimul Raport al Comisiei Europene este aproape laudativ și în totală opoziție cu realitatea juridică din țară. Bruxelles-ul încurajează din motive necunoscute ineficiența, corupția și aroganța magistraților care își cresc anual salariile și pensiile prin decizii judecătorești. În schimbul acestor sume în creștere permanentă, judecătorii eliberează, între alții, corupți pe bandă rulantă.

Curtea de Apel București a anulat zilele acestea condamnarea omului de afaceri Ovidiu Tender, motivând că infracţiunea de abuz în serviciu prin încălcarea de legislație secundară a fost dezincriminată, așa că instanța i-a ridicat sechestrul instituit pentru recuperarea prejudiciului de 30 de milioane de euro. Curtea Constituțională (CCR) a găsit în ultimii aproape zece ani modalități diferite pentru a-i ajuta pe marii corupți să scape de pedepse și să rămână cu averile făcute ilegal. În dosarul Tender e vorba despre o decizie a judecătorilor constituționali din 2016, care au dezincriminat abuzul în serviciu prin încălcarea de legislație secundară, care înseamnă regulamente, ordine de ministru și orice acte normative care nu sunt legi sau ordonanțe de urgență. Ovidiu Tender şi Marian Iancu au fost condamnaţi, în 2015, la peste 12 ani de închisoare, respectiv 14 ani, sub acuzaţia că au preluat ilegal compania Carom SA Oneşti și că au prejudiciat-o cu 140 de milioane de lei. Cei doi au profitat de privatizarea rafinăriei Rafo, s-au amestecat în tranzacții complicate cu afaceriști ruși, au fost ajutați în perioada 2000-2004 de premierul Adrian Năstase, care le-a șters datoriile, și au căzut mereu în picioare, până când DIICOT (Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism) a început în 2006 o investigație împotriva lor. Chiar și așa, procesul a durat foarte mult, iar Ovidiu Tender a fost eliberat din penitenciar după doar 4 ani și jumătate. 

Dosarul Tender este doar unul dintre marile cazuri pe care justiția le închide înainte ca cei condamnați să-și fi ispășit pedeapsa și fără să le ia banii pe care i-au furat de la stat. Acum două săptămâni, Curtea de Apel București a anulat verdictul definitiv de 7 ani de detenție la care fusese condamnat Puiu Popoviciu, și l-a achitat în revizuire, pe motiv că fapta nu există, ridicând totodată și sechestrul pe terenul de 224 hectare din Băneasa, evaluat la 700 de milioane de euro. Popoviciu fusese condamnat definitiv de Înalta Curte în 2017, pentru că în anul 2000, cu o firmă off-shore din Caraibe, s-a asociat cu Universitatea de Agronomie (pentru 49 de ani) pentru a dezvolta proiectul Băneasa pe terenul oferit de Universitate. Aici s-au construit între timp Ikea, Mall Băneasa și Ambasada Statelor Unite, dar Universitatea de Agronomie nu s-a ales cu nimic, fiindcă Popoviciu a trecut terenul în proprietatea altei companii, care culege chiriile de la imobilele construite acolo și care se ridică la 30 de milioane de euro.

Toate acestea sunt dosare făcute de procurorii anticorupție pe vremea când DNA era o instituție puternică de care se temeau și politicienii, și clienții acestora. Între timp, Direcția Națională Anticorupție se ocupă de plevușcă, nu mai vânează marii pești ai corupției. În plus, mai multe decizii date în anii din urmă de Curtea Constituțională și Înalta Curte au deschis calea unei amnistii generalizate pentru cazurile de corupție, dar și pentru cele de trafic de persoane, în general pentru toate situațiile în care personajele centrale ale dosarelor sunt oameni cu mulți bani.

În România, restaurația în Justiție e aproape finalizată, cu sprijinul Comisiei Europene. Ceea ce nu a reușit Liviu Dragnea, cu oamenii în stradă, au făcut Nicolae Ciucă și Marcel Ciolacu, având în spate susținerea Bruxelles-ului.