În România, nu există deocamdată lideri politicifoarte populari. Naționalistul George Simion abia ajunge la 20 de procente, în vreme ce premierul nu trece de 30, cu toate că a făcut mari eforturi să intre măcar în grațiile electoratului social-democrat. În schimb, premierul maghiar Viktor Orban ajunsese anul trecut la o popularitate de aproape 60%.  Acesta pare modelul dorit de români: liderul de mână forte, cu vederi naționaliste asumate, gata să arunce în aer Uniunea Europeană, să ia de la bogații cu multinaționale și să dea la săraci.

Marcel Ciolacu și George Simion încearcă să-l copieze, dar în vreme ce liderul PSD nu are destul curaj pentru a-și asuma iliberalismul pe față, șeful AUR nu are suficientă putere. George Simion crede că e „Viktor Orban al României pentru că AUR și Fidesz au aceeași ideologie”, iar site-ul R3Media explica într-un editorial din iulie anul trecut, chiar înaintea venirii premierului ungar la Tușnad, că „fără vocea lui Viktor Orban în UE, României i-ar fi fost mult, mult, mult mai rău decât îi e. Fără el și fără vocea poloneză, România ar fi avut parte de și mai multă migrație ilegală, de LGiBiTi, spoliere economică, decât a avut deja. Vă spun secretul lui Polichinelle: majoritatea politicienilor români gândesc exact ca Orban. Dar nu au curaj să acționeze în consecință”. Altfel spus, doar George Simion e gata să-și asume această misiune de dinamitare a lumii occidentale, alături de liderul maghiar, de aceea îi și cere în mod indirect sprijinul. Aritmetica liderului AUR e simplistă și își imaginează că ar putea printr-un artificiu declanșat de la Budapesta să primească voturile maghiarilor din România în cursa prezidențială din această toamnă. O utopie în toată regula, pe care Simion, un naționalist pragmatic, ar vrea să o pună în practică.

Viktor Orban este un model preferat în România mai ales fiindcă își dezvelește naționalismul la Bruxelles. Mulți români au strâns frustrări majore, încă din perioada negocierilor de aderare la UE, când Bucureștiul nu negocia de fapt mai nimic, ci doar accepta deciziile tehnocraților europeni, ceea ce în privința Justiției era foarte bine, dar în ceea ce privește Agricultura au existat unele pierderi. Apoi, drumul lung de peste un deceniu pentru primirea țării în Schengen e văzut tot ca un soi de umilință, cu toate că România a rămas un spațiu prin care se trafichează persoane, droguri, arme, iar corupția din vămi nu a fost eradicată. Rapoartele internaționale arată cât de multe femei și cât de mulți copii sunt exportați prin și din România pe piețele europene, în vreme ce pachetele de heroină eșuate pe plajele de la Marea Neagră nu fac decât să proiecteze imaginea țării, așa cum este.

Dincolo de aceste detalii ascunse, foarte rar menționate, românii sunt enervați că trebuie să stea la cozile de ieșire din țară prin Ungaria și Bulgaria, așa că ar vrea să aibă și ei un lider care să bată cu pumnul în masă la Bruxelles, pe care să-l vadă că se zbate pentru țara lor de față cu mai marii lumii, nu la Antena 3, RTV sau Digi24. Pentru mulți, nu contează detaliile, fiindcă nu urmăresc principiile lui Viktor Orban, ci doar atitudinea lui. Periodicele lui apariții cu harta Ungariei Mari în spate sau pe eșarfa purtată la gât sunt trecute de simpatizanții lui români la plusuri, nu la aroganțe naționaliste. Sunt de vină tot cei de la București, fiindcă nu au putut să-i bage mințile în cap. 

Prezidențiabilii care vor candida din partea PNL și PSD trebuie să răspundă temelor majore din țară: sărăcia și incapacitatea liderilor autohtoni de a juca pentru România. Un sfert din populația României se află în zona de sărăcie și circa 10% nu au un loc de muncă. Un sondaj recent scoate la iveală cât de mare ar putea fi nemulțumirea oamenilor, devreme ce mai mult de jumătate nu au fost anul trecut în concediu, circa 60% nu au fost în 2023 la niciun spectacol și nu au ieșit din țară. Peste 70% nu au fost pe stadion, nu au asistat la nicio competiție sportivă și nu au zburat cu avionul. Peste 60% au fost nevoiți să-și restrângă cheltuielile, inclusiv în ceea ce privește alimentele, și nu pot face economii. Aproape o treime sunt îngrijorați din cauza creșterii prețurilor (IRES, ianuarie 2024).

40% spun că în 2023 au trăit mai prost decât în 2022 și nu se așteaptă să-și recupereze standardul de viață. Toate acestea sugerează nemulțumirea față de politicienii aflați la guvernare și o posibilă frustrare personală, ceea ce îi va împinge pe candidații de anul acesta spre discursuri populiste și naționaliste, care să răspundă nemulțumirilor în creștere. Electoratul sărac se va îndrepta mai mult spre extremiști, după cum arată datele de până acum, în vreme ce gulerele albe au pretenții prea mari față de nivelul politicienilor de azi.