Partial, e greu de contestat adevarul acestei asertiuni. In fond, a iesit detasat in fata PSD, un partid condus de un penal condamnat ca infractor de drept comun, a carui formatiune a ratat pana acum detasarea de comunismul si postcomunismul din care a fost nascocit, desi grupaea lui Liviu Dragnea a invatat in ultima vreme sa mimeze eficient orientarea spre centru, adecvarea la democratie si deschiderea spre profesiuni liberale.

Succesul sau e insa relativ, conditionat si prea putin legitim, chiar daca a fost adjudecat, formal, in chip onest. El s-a obtinut, in larga masura, prin absenta de la urne a majoritatii electoratului, in conditii de ampla dezinformare, de presa defecta, de obligare a electoratului sa opteze in principiu doar pentru un rau mai mic. Fara sa priceapa ca opteaza, absentand, in favoarea formatiunii castigatoare, o parte importanta a acestui electorat a preferat deci sa dea cu tifla urnelor si partidelor.

Legitimitatea victoriei PSD si, in fond, a scrutinului in ansamblu, e minata si de blocarea dubla a accesului la stampila de vot a milioane de romani din strainatate si din tara, printr-o stramba reforma a legii electorale. Care a lasat aceste milioane sa fie reprezentate de un grup ridicol de restrans, de numai sase parlamentari. Restrangerea dreptului sacrosanct al romanilor de a vota altfel decat in conditii oneroase e un abuz urias, care va afecta durabil partea cea mai dinamica a societatii romanesti, perpetuand incapacitatea romanilor de a-si conferi un parlament si un guvern majoritar reformiste. La randul ei, aceasta carenta va reduce substantial puterea romanilor de a face fata inerentelor presiuni ale globalizarii, care cere natiunilor o enorma competitivitate.

Un rol deloc neglijabil in succesul PSD l-au jucat incompetenta conducerii PNL si, nu in ultimul rand, presedintele, extrem de prost asezat pe scena politica, dupa decizia lui inspirata si salutara de a -l desemna pe Dacian Ciolos la conducerea guvernului. Ca, in conditiile unor mass-media inregimentate, apartinand oligarhiei mafiote, acest cel mai bun guvern din istoria Romaniei moderne a putut fi demonizat atat de lesne si de eficace, impovareaza si mai rau bilantul presedintiei si Partidului National-Liberal, care n-a stiut, cat a fost la putere, sa se plaseze si sa apere adecvat democratia in lumea presei, reducand publicul captiv al televiziunilor de agitprop neocomunist si ultranationalist.

De cealalta parte, PSD a izbutit sa-si construiasca abil in parlament si la aceste televiziuni satelitii meniti sa rupa randurile dreptei si sa absoarba voturi liberal-ultraconservatoare si nationaliste. In acest scop au fost lansate pe orbita derivate politice in parte diversioniste, precum ALDE ori clonele securisto-neolegionare de genul PRU si gruparea lui M. Munteanu.

In fine, ar fi naiv sa se creada ca prabusirea in nedemocratie sau chiar antidemocratie a multor romani s-a produs in vid. Dimpotriva, izbanda PSD-ALDE se inscrie in trendul succeselor populiste europene, care au schimbat fata unor tari ca Ungaria, Polonia, Marea Britanie si SUA.

Diferenta care face originalitatea relativa a defectei democratii romanesti tine doar de faptul ca PSD a reusit sa fie concomitent partid si de sistem si de antisistem, si social-democrat si populist. Incat pare ca nicaieri in lume antidemocratia nu mimeaza mai competent democratia decat in Romania.

Autor: Petre M. Iancu