Documente naziste privind o sterilizare forțată în lagărul de concentrare de la Dachau, fișe de evidență ale poliției secrete naziste Gestapo, caietele unui evreu polonez anonim care a supraviețuit Holocaustului și Stele ale lui David din lagărul de la Buchenwald.

Acestea sunt câteva dintre obiectele care urmau să fie vândute săptămâna aceasta la casa de licitații Felzmann din orașul Neuss, în vestul Germaniei, înainte ca evenimentul să fie anulat în urma indignării publice. Multe dintre obiectele scoase la vânzare, datând din perioada 1933–1945 și reunite sub titlul ”Sistemul Terorii, vol. II”, conțineau nume și informații personale ale celor persecutați.

”Față de victimele persecuției naziste și pentru supraviețuitorii Holocaustului, această licitație este o acțiune cinică și nerușinată”, a punctat într-un comunicat Christoph Heubner, vicepreședintele executiv al Comitetului Internațional Auschwitz. ”Aceste obiecte ar trebui expuse în muzee sau în expoziții memoriale, nu degradate la statutul de simple mărfuri”.

Și ministrul federal de Externe Johann Wadephul s-a arătat revoltat: ”Așa ceva pur și simplu nu este potrivit. Avem obligația etică față de victime de a preveni astfel de situații”. Șeful diplomației a cerut interzicerea completă a comercializării acestor obiecte în Germania.

Interdicția totală nu este fezabilă

Licitații cu artefacte din cel de-al Treilea Reich au mai avut loc în Germania. Comercianții sunt ușor de găsit online. O interdicție totală ar fi imposibil de aplicat din punct de vedere juridic, potrivit avocatului Peter Gischke, din Leipzig.

”Este dureros, dar nu este o infracțiune nici măcar să iei în considerare un asemenea act detestabil. Nicio lege penală din lume nu ar putea preveni asta”, a apreciat Gischke. ”Când ministrul nostru de Externe spune că toate acestea trebuie interzise, motivele sunt de înțeles. Dar ce, exact, vrei să interzici? Vrei să interzici fiecare scrisoare scrisă între 1933 și 1945?”, a comentat avocatul, pentru DW.

Potrivit articolului 86 din Codul Penal german (StGB), este interzisă distribuirea, producerea, comercializarea sau punerea la dispoziția publicului pe dispozitive de stocare a datelor, inclusiv prin cărți, a materialelor de propagandă ale organizațiilor neconstituționale. Legea se aplică materialelor de propagandă, cum ar fi svastica sau însemnele SS ”Totenkopf” (craniu), emise de orice organizație interzisă, fie ea de extremă dreapta sau de extremă stângă. Există anumite excepții: utilizarea în opere de artă sau în contexte educaționale.

Aceasta interdicție se referă în mod explicit la distribuirea și afișarea materialelor de propagandă al căror scop este continuarea obiectivelor regimului național-socialist, în special steaguri, insigne, părți de uniformă, sloganuri și forme de salut, precum Sieg Heil sau salutul hitlerist. Obiectele decorate cu simboluri naziste pot fi vândute, dar simbolurile în sine trebuie acoperite sau pixelate în cazul vânzărilor online.

”Distribuirea este un termen larg, include și agățarea unui steag nazist în sufrageria mea și invitarea a 20 de oameni la o petrecere, pentru că atunci distribui un simbol nazist, ceea ce este, într-adevăr, interzis în Germania”, explică Gischke.

Deși să ai un exemplar din Mein Kampf de Hitler în bibliotecă nu este o infracțiune, tipărirea mai multor copii și vânzarea lor la un târg local este cu siguranță una.

De vânzare: ceasul lui Hitler, scrisorile lui Truman

Legislație similară privind vânzarea obiectelor de sorginte nazistă există în Austria, Franța și Ungaria. Dar în Statele Unite și în alte părți ale lumii, piața este practic complet liberă. Este dificil de stabilit exact cât de mare este această piață, însă cererea este în creștere, consideră Bill Panagopulos, proprietarul casei de licitații Alexander Historical Auctions din Maryland.

În timp ce marile case precum Sotheby’s și Christie’s refuză să se ocupe de astfel de artefacte, compania lui Panagopulos a ajuns pe prima pagină în 2022 ca urmare a vânzării unui ceas de aur despre care se credea că i-a aparținut lui Adolf Hitler și a unei rochii purtate de Eva Braun, soția dictatorului nazist. În ciuda indignării liderilor evrei din European Jewish Association, care au descris licitația drept ”abominabilă”, ceasul a fost achiziționat pentru 1,1 milioane de dolari.

Panagopulos recunoaște că ”a primit multe critici” de-a lungul anilor pentru activitatea sa, dar respinge ”acuzația obișnuită că oamenii profită de pe urma Holocaustului”. Licitația de la Neuss, mai spune Panagopoulos, ar fi trebuit să aibă loc, măcar pentru a preveni dispariția completă a artefactelor.

”Faptul că nu sunt vândute într-un cadru public îl consider o crimă în sine, pentru că face ca materialul să nu fie disponibil familiei, cercetătorilor, instituțiilor. Aș prefera să nu obțin profit din asta, decât să văd obiectele vândute pe sub masă sau aruncate la gunoi”, a apreciat specialistul în licitații pentru DW.

Tatăl lui Panagopulos provine din satul Kalavrita din Grecia, unde trupele naziste au masacrat sute de bărbați și băieții trecuți de 14 ani. Femeile și copiii au fost închiși într-o școală care a fost apoi incendiată, dar au reușit să scape. Panagopulos spune că are înrămat un document cu o semnătură rară a lui Karl von Le Suire, generalul nazist care a ordonat masacrul, și a lui Wilhelm Speidel, comandantul militar nazist al Greciei ocupate la acea vreme. Îl păstrează ca pe o ”amintire a crimelor trecute”.

Majoritatea obiectelor de importanță istorică ar fi cumpărate de colecționari evrei. Întrebat dacă vede o legătură între extremismul de dreapta în creștere și piața aparent tot mai mare pentru artefacte din cel de-al Treilea Reich, Panagopulos este de părere că neonaziștii sunt ”prea proști și prea săraci pentru a cumpăra astfel de materiale și nici nu le vor”. Cumpărătorul miliardar clasic, cu pasiuni întunecate, ar fi, de asemenea, mai degrabă un mit.

Panagopulos vinde orice are relevanță pentru colecționari, inclusiv artefacte ale sclaviei precum cătușe și acte de vânzare, precum și săbii și steaguri ale Confederației din Războiul Civil American. Cele mai populare obiecte se referă la cele două Războaie Mondiale, la cel din Vietnam și, într-o măsură mai mică, la cel din Coreea. Loturile cu adevărat valoroase sunt cele pe care le numește ”material de conținut”, obiecte cu importanță istorică majoră.

”Poți cumpăra o scrisoare de la Harry Truman în care pur și simplu mulțumește pentru un pește afumat. Foarte plictisitor, dar se va vinde cu 120 de dolari. Cu ani în urmă am avut o scrisoare de la Harry Truman în care arăta de ce a decis să arunce bomba asupra Hiroshimei, și am vândut-o cu 20.000 de dolari”, explică el.

Cercetătorii răscolesc eBay și târgurile de vechituri

Fritz Backhaus, istoric și director de colecții la Muzeul German de Istorie (DHM) din Berlin, înțelege foarte bine indignarea provocată de vânzarea artefactelor din cel de-al Treilea Reich. În opinia sa, aceste lucruri ar trebui să se afle în instituții publice, unde pot fi cercetate, păstrate și prezentate în contextul adecvat.

”Este o discuție cu adevărat importantă legată de întrebările etice, juridice și academice ce însoțesc comerțul cu obiecte din perioada nazistă, în special cele ce au aparținut victimelor sau care reflectă soarta lor”, a apreciat Backhaus, pentru DW. ”Întrebarea este întotdeauna legată de istoricul și proveniența obiectului scos la vânzare. Au fost obținute pe nedrept? Există informații despre modul în care persoana care donează piesa a ajuns în posesia acesteia?”.

Backhaus spune că majoritatea artefactelor din perioada celui de-al Treilea Reich aflate în colecțiile DHM au fost donate de membri ai publicului. Când regimul nazist s-a prăbușit, societatea germană era saturată de propagandă nazistă, iar imediat după război, multe obiecte au fost fie distruse, fie ascunse. Au început să iasă la lumină în anii 1970, ’80 și ’90, pe măsură ce atitudinile față de modul de a gestiona trecutul întunecat al Germaniei s-au schimbat.

Cercetătorii muzeului urmăresc cataloagele de licitații și vânzările anunțate în căutarea obiectelor de relevanță istorică deosebită pentru colecțiile lor. ”Este însă greu pentru noi să ținem pasul, deoarece există o piață atât de mare de materiale disponibile, de exemplu pe eBay și la târgurile de vechituri”.

Discutând despre piața acestor tipuri de obiecte, Backhaus subliniază că ”există atât o fascinație pentru rău, cât și, pentru unii, în cercurile de extremă dreapta, o anumită admirație pentru național-socialism”.

O achiziție importantă realizată de DHM a venit de la fiul lui Wolfgang Haney, un bărbat a cărui mamă evreică a supraviețuit Holocaustului ascunzându-se și care și-a făcut o misiune din achiziționarea cât mai multor materiale antisemite din perioada celui de-al Treilea Reich, pentru a le dona instituțiilor de cercetare.

”Sunt mai puțin încântat când cineva găsește periuța de dinți a lui Hitler”

Thomas Weber este profesor de istorie la Universitatea din Aberdeen, în Scoția, și autorul volumului ”Becoming Hitler: The Making of a Nazi”. Deși ar prefera ca oamenii să procedeze etic și să doneze către instituții publice, nu este convins că introducerea unei interdicții totale ”ar produce rezultatul pe care toți îl sperăm”.

”Consecința neintenționată a unei interdicții nu este că un astfel de tip de piață va dispărea brusc”, a punctat, pentru DW, argumentând: ”Riști ca materialele să dispară de tot pe canale greșite”.

Motivele diferă de la persoană la persoană, spune Weber. Pentru unii este un hobby, în același fel în care oamenii colecționează timbre sau Aston Martin-uri. Există emoția căutării, pe care Weber o compară cu Indiana Jones în căutarea Sfântului Graal. ”Și eu mă entuziasmez foarte tare când găsesc în mâini private, așa cum mi se întâmplă uneori, documente noi, dar sunt mult mai puțin încântat când cineva găsește periuța de dinți a lui Hitler, Lederhosen (pantalonii tradiționali bavarezi, din piele - n.red.) lui Göring sau, în ultima săptămână, cu toate știrile despre ADN-ul lui Hitler, această obsesie cu micro-penis și așa mai departe. Este cu adevărat enervant”.

Cea mai mare colecție de artefacte naziste din lume ar fi fost adunată de multimilionarul britanic Kevin Wheatcroft. Colecția sa privată include tancuri și chiar ușa celulei în care a stat Hitler la închisoarea Landsberg, unde dictatorul și-a scris  volumul Mein Kampf. Wheatcroft susține chiar că doarme în patul dictatorului nazist.