A existat o mare rezistență împotriva legiferării celor două situații, atât în zona militară, cât și în cea civilă, cu toate că ambele sunt vitale în apărarea țării și mai ales în fața pericolului unor escaladări gândite la Moscova.  

De trei ani, de când Rusia a invadat Ucraina, parlamentarii români, dar nu doar ei, au tergiversat legiferarea răspunsului armat împotriva eventualelor violări militare ale spațiului național. Rusia testează granițele României chiar dinaintea începerii războiului în Ucraina. Avioanele militare rusești au forțat permanent frontierele NATO din Marea Neagră, mai ales în România și Turcia, iar în ultimii doi ani dronele rusești care amenință porturile dunărene ale Ucrainei au început să cadă și pe teritoriul autohton, fără ca armata să le poată opri.

Potrivit legislației de până acum, armata putea folosi pe timp de pace armamentul din dotare doar pe terenurile de instrucție și în jurul obiectivelor militare ori în cazuri de forță majoră, cu acceptul ministrului Apărării.

Astăzi, președintele interimar, Ilie Bolojan a promulgat două legi necesare pentru controlul aerian al spațiului țării și pentru desfășurarea misiunilor militare pe timp de pace: Legea privind desfășurarea pe timp de pace a misiunilor și operațiilor militare pe teritoriul statului român și Legea privind controlul utilizării spațiului aerian național.

Cele două legi au fost contestate la Curtea Constituțională de formațiunile extremiste, AUR, SOS și POT, care consideră că principiul suveranității naționale n-ar trebui să permită țării nici să-și subordoneze trupele unor comandanți străini, nici să-și apere spațiul aerian de dronele trimise de la Moscova. Curtea a respins argumentele radicalilor săptămâna trecută.

În fond, după cum explica un fost șef al Statului Major General, armata țării este formată doar din două divizii și așa cum este organizată „așteaptă să fie luată în subordinea unui comandament de armată NATO”. Generalul Constantin Degeratu a explicat această organizare cu ceva vreme în urmă prin faptul că România are nivel de apărare bazat pe divizii iar Armata „nu are capacitatea de a organiza acțiuni tactice operative de corp pe armată și acțiuni de apărare”. De pildă, a argumentat fostul șef al armatei, „Dobrogea nu poate fi apărată de o divizie”, ci are nevoie „de un comandament operațional de tip armată”, pe care România nu îl are, fiindcă „Armata Română la ora actuală, așa cum este organizată, așteaptă să fie luată de cineva în subordine pentru apărarea țării. Adică să vină un comandament de armată NATO, să organizeze apărarea și să dea misiuni Armatei Române”.

Altfel spus, cele două legi promulgate de președintele interimar sunt importante pentru România, atât în ceea ce privește sprijinul aliat de care e nevoie în această perioadă, în care actualul șef al Statului Major, Gheorghiță Vlad, spunea de curând că pericolul din partea Rusiei este „pregnant”, dotările la standarde NATO sunt insuficiente iar scenariul conform căruia Rusia își dorește să ajungă la gurile Dunării este probabil. Ministerul Apărării a depistat cel puțin 12 situații în care dronele rusești au căzut în Deltă, în vreme ce statistica ucraineană a acestor aparate fără pilot prăbușite cumva din greșeală pe teritoriul românesc este ceva mai mare. 

România a făcut greu pirueta militară dinspre Est spre Vest și încă nu a terminat-o, altminteri cum s-ar explica faptul că trei din cele cinci batalioane de tancuri ale țării sunt formate din tancuri sovietice model T55 iar puștile mitralieră au rămas tot din vremea Războiului Rece, cu calibru 152, față de 155 cât sunt mitralierele standardizate NATO și țara n-ar putea fi ajutată imediat cu muniție în cazul unui conflict.