Trupe în Siria - un scenariu pe care, probabil, nici Washingtonul, nici Parisul sau Berlinul nu l-ar putea prezenta potenţialilor alegători. Cine trimite soldaţi în misiuni peste hotare are nevoie şi de un plan de retragere, cum s-a întâmplat în Afganistan şi Irak. Or, în prezent, niciun guvern nu are un asemenea plan.

Totuşi, în oraşul sirian Kobane, se văd primele efecte ale raidurilor aeriene ale SUA asupra centrelor organizaţiei "Statul Islamic". Ankara a anunţat că va permite SUA şi aliaţilor săi să folosească bazele din Turcia. Deocamdată, însă, "nimeni nu deţine cheia de aur privind soluţionarea conflictului", afirmă reprezentantul grupului parlamentar ecologist, Tom Koenigs.

DW: Şefa Alianţei 90/Verzii din Bundestag, Katrin Göring-Eckardt, susţine o posibilă implicare a armatei germane în lupta contra SI, cu condiţia existenţei unui mandat ONU. O schimbare de mentalitate în pacifistul grup ecologist?

Koenigs: În mod evident un mandat ONU ar putea readuce pacea în regiune, însă ar fi o cale lungă până acolo. Şi este corect ca sub un mandat ONU să ia parte toţi la misiune; cel puţin toţi cei din coaliţia contra organizaţiei "Statul Islamic". Dar fără acest mandat, pe fondul situaţiei tensionate din regiune, nu văd niciun rol al Bundeswehr-ului. Mai degrabă cred în eforturi diplomatice pe lângă Turcia, fiindcă Turcia deţine cheia soluţionării acestui conflict.

(...)

DW: Ecologiştii sunt primii care au adus în discuţie o posibilă misiune a armatei germane în Siria. Să fie acesta noul rol al Verzilor? Obţinerea păcii cu ajutorul armelor?

Koenigs: Cred că se interpretează prea mult. Este vorba despre implicarea organizaţiilor internaţionale în scopul reinstaurării păcii în regiune. E limpede că Turcia nu va reuşi de una singură. Şi nici americanii nu vor răzbi numai prin atacuri aeriene. E nevoie de sprijinul comunităţii internaţionale, iar ONU e organizaţia potrivită. Dar fiindcă discutăm de un conflict aprins, corect ar fi şi să gândim în perspectivă, iar Căştile Albastre ar fi cea mai bună alegere. Faptul că, în mod regretabil, Germania se implică prea puţin în misiunea Căştilor Albastre este un alt aspect, tocmai de aceea se discută despre oportunitatea unui mandat ONU.

Cred, însă, că acum e vorba mai mult de greutatea pe care coaliţia anti-SI ar putea-o câştiga în comunitatea diplomatică pentru a convinge Turcia să ia parte la dezamorsarea conflictului sirian pe cale paşnică. În prezent, Turcia este echidistantă faţă de "Statul Islamic" şi combatanţii kurzi, iar aşa nu se poate.

(...)

DW: Se discută de luni întregi despre modalităţile prin care organizaţia SI ar putea fi oprită să mai terorizeze Siria şi Irakul şi să mai ocupe teritorii. Dacă ONU v-ar trimite într-una din aceste ţări, aţi accepta sau aţi refuza?

Koenigs: Dacă ONU trimite pe cineva capabil să schimbe ceva în regiune, atunci fiecare ar trebui să accepte. Dar tocmai aceasta este principala întrebare.

(...)

DW: Nimeni nu ştie cum ar putea fi combătută organizaţia SI. Sau există alternative?

Koenigs: Cred că singurii care ar putea face ceva împotriva SI sunt statele vecine şi democraţii din ţările în care acţionează organizaţia, mai ales cei din Siria şi Irak. Sprijinul acordat Armatei Siriene Libere, inclusiv prin instruirea militarilor, s-a demonstrat a fi o decizie foarte bună. Mi-aş fi dorit ca Turcia să fi făcut asta mult mai devreme fiindcă Armata Siriană Liberă, deci luptătorii moderaţi din Siria, s-au oferit să dea o mână de ajutor şi în Kobane. Însă Turcia nu le-a permis.

Tom Koenigs este purtător de cuvânt pe probleme ţinând de drepturile omului al Alianţei 90/Verzii din Bundestag. A participat în calitate de mediator la misiunile ONU din Afganistan şi Kosovo.