1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Arta scenică și filmul basarabean în 2023

31 decembrie 2023

În 2023, ca niciodată, în Republica Moldova s-a simțit forța artei care abordează subiecte incitante și de actualitate, atingând sensibilitatea publicului.

Scenă din filmul "Carbon"
Scenă din filmul "Carbon" Imagine: Ion Bors

Vorbim mai ales de teatru și cinematografie. Literatura este într-o situație mai specială. Acolo „caratele valorii” se decelează mai greu și nu produc efecte imediate, precum imaginea sau verbul rostit de pe scenă.

Mă voi opri la câteva produse teatrale și de cinema, care au adunat săli pline și au trezit ecouri în mass-media. Prezentarea mea este inevitabil parțială, din motive lesne de înțeles. Oricât ai dori, nu ai cum să cuprinzi întreaga „recoltă” teatrală și cinematografică, dar măcar câteva tendințe și linii de forță pot fi surprinse cu ușurință.

Teatrul – apelul la memorie și valori etice

Au avut loc câteva premiere la Chișinău, despre ele am vorbit mai desfășurat de-a lungul anului. La alte spectacole noi, intrate în repertoriul teatrelor, mă voi referi în 2024.

„Domnișoara Iulia”, montat la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău, după piesa omonimă a suedezului August Strindberg. Regie: Luminița Țâcu. Distribuție: Corina Rotaru, Alexandru Pleșca, Olga Triboi. Un conflict între clasele sociale pe fundal erotic. Tânăra contesă Iulia este atrasă de masculinitatea valetului său Jean, se intră într-o cavalcadă care duce la schimbarea raporturilor de putere, astfel încât sluga obține supremația asupra stăpânei, umilind-o și batjocorind-o, fără a-i păsa de reproșurile lui Kristin, bucătăreasa bigotă. O luptă între bărbați și femei, suprapusă pe ruinarea lumii vechi, aristocratice, și înălțarea „stărilor de jos”, mânate de o insațiabilă poftă de parvenire.

„Alegerea domnului Macabeț”, regie: Alexandru Cozub, după o piesă de Cosmin Stănilă. Distribuție: Ghenadie Gâlcă, Ion Mocanu, Angela Ciobanu, Petru Oistric, Valentin Zorilă, Iurie Focșa, Draga-Dumitrița Drumi ș.a. Mari pasiuni într-un bloc de locuințe. Un grup minoritar revoltat luptă împotriva administratorului în funcție, un demagog învechit în rele, care va pierde alegerile. Victoria disidenților însă are la bază un act imoral și un șantaj, care-l transformă rapid pe noul administrator într-o altă creatură coruptă. O parodie după Macbeth (de aici și asemănarea de nume, căutată – Macabeț e de fapt un Macbeth degradat, lipsit de „măreția” prăbușirii). Spectacolul este realizat în cadrul Proiectului de prevenire a corupției „Democrația prin Teatru – Reflexia integrității în oglinda scenei”.

„Dosarele Siberiei”, montat tot la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău, regie Petru Hadârcă. Un spectacol ce și-a avut premiera în 2019, comemorând 70 de ani de la cel mai mare val al deportărilor staliniste din Basarabia, alcătuit în baza mărturiilor unor supraviețuitori ai acelui calvar. Aplaudat la București, spectacolul a putut fi văzut între 7 iunie - 7 iulie 2023 și în mai multe localități ale Moldovei. În octombrie, „Dosarele Siberiei” a avut un turneu european de mare succes la Praga, Bruxelles, Berlin și Bistrița.

Republica Moldova: Schimbare de mentalitate

02:33

This browser does not support the video element.

Aceste și alte spectacole ale Teatrului Național „Mihai Eminescu” de la Chișinău au fost jucate și în cadrul Festivalului Internațional al Artei Scenice BITEI 2023, și s-au aflat și pe afișul Reuniunii Teatrelor Naționale Românești din septembrie.

***

„Menajeria de sticlă”, după Tennessee Williams, în regia lui Iosif Shats, montat la Teatrul „Alexe Mateevici” din Chișinău. Produs de Asociația pentru cultură și arte Arbor, condusă de Victoria Nagy Vajda, spectacolul a fost montat în premieră absolută pe o scenă profesionistă din Republica Moldova. Distribuție: Cătălina Budu, Mihaela Chiu, Victor Untilă și Ilie Nedelcu. Un conflict de viață și viziuni diferite în cadrul unei familii – mama, rigidă în principii și reguli, fiul rebel, râvnind să evadeze în lumea mare aidoma tatălui său cu ani în urmă, și fiica, trăind în lumea fantasmelor ei lirice. Zâmbetul ironic al tatălui din portretul de pe perete rezumă morala fabulei: nimeni nu poate impune celuilalt propria viziune asupra fericirii. Asta e ceva ce se dobândește pe cont propriu.

***

„Surorile Boleyn” și „Elisabeta” – două spectacole conectate, reprezentând secvențe bine cunoscute din istoria Angliei secolului al XVI-lea. Regizoarea Daniela Burlaca, tot ea și interpreta Elisabetei – , regina care a făcut din Anglia o mare putere maritimă și a scos-o de sub influența Papalității – a avut ambiția să demonstreze că poți realiza o superproducție teatrală chiar dacă ești o companie privată, care, vorba ceea, trăiește din ce vinde. O reconstituire în stil mare a unei epopei istorice, realizată la Mediacor – spațiul expozițional al Universității de Stat. Intrigi de curte, mezalianțe, amoruri interzise, asasinate, comploturi dejucate în ultimul moment... Costume de epocă fastuoase, în „Surorile Boleyn”, și o actualizare la nivel vestimentar și logistic în „Elisabeta”, făcută să sugereze jocul puterii și al patimilor omenești, azi ca și ieri. Nu o scenă, ci o arenă flancată de public, cu monitoare uriașe, proiectând imagini din spectacol, din interior și din afara sălii, o limuzină luxoasă, pe post de caretă regală... Mesajul de rezistență și victorie, într-o confruntare inegală cu un inamic covârșitor ca forță militară (Marea Armadă spaniolă), rezonează, în chip explicit, cu bătălia dintre Bine și Rău din vremurile noastre...– toate aceste elemente converg într-un final apoteotic, furnizând o puternică emoție publicului.

Revirimentul filmului basarabean în 2023

Este o afirmație confirmată în această toamnă, când s-au lansat câteva pelicule noi: „Tunete”, „Omul fără linia vieții”, „Puterea probabilității”, „Warboy/Copil de război” – coproducții moldo-române. Voi reveni asupra lor în 2024, deocamdată, reamintesc două filme din prima jumătate a acestui an, care anunțau relansarea cinematografiei basarabene.

„Carbon”

Regie Ion Borș. În roluri: Dumitru Roman, Ion Vântu, Igor Caras, Constantin Haret ș.a. După premiera mondială a peliculei în cadrul Festivalului Internațional de Film de la San Sebastian, „Carbon” a fost înaintat pentru premiile Oscar 2023, la categoria „Cel mai bun film străin”. O tragicomedie despre războiul din Transnistria, din vara lui 1992. „Aventura” unui cadavru carbonizat, găsit în câmp, lângă un automobil ars, de cei doi protagoniști care îl cară după ei, ajungând în situații rizibile, dar și periculoase. Un „război straniu”, cum am spune noi azi, cu beligeranții moldoveni și ruso-transnistreni – foști camarazi de război în Afganistan, azi aflați pe părți opuse ale baricadei. Și promiscuitatea vieții la frontieră, „curat-murdarul” anilor ‘90, din zorii independenței basarabene. Corupție, religie, politicianism, drame sentimentale, umor și haz de necaz, trecute prin cătarea unui Kalașnikov.

„Varvara”

Regie și scenariu: Anatol Durbală. Distribuție: Tudor Țurcanu, Igor Caras, Olga Anghelici ș.a. Conflictul dintre sistemul corupt și omul cinstit care se încăpățânează să-și facă meseria „ca la carte”, uneori în detrimentul intereselor propriei familii. Protagonistul, un instalator la o companie de gaze, este trimis să asigure conexiunea cazanului fixat în interiorul unei biserici (fixat acolo împotriva tuturor regulilor tehnicii securității) și conducta exterioară, și trebuind să foreze prin ochiul unei sfinte zugrăvite pe perete. Refuzul său, motivat nu neapărat de precepte religioase, de care nu ține seama nici măcar preotul, cât... estetice și de bun-simț, îi va aduce multe necazuri. Un film despre valori și despre limite morale, cât de laxe pot fi în cazul fiecărui individ.

Problema pe care o am eu cu aceste producții de cinema bine făcute e că personajele lor țin să vorbească neapărat și apăsat „moldovenește”, evident de dragul autenticității și al prizei la publicul vernacular, ceea ce totuși nu se întâmplă în teatru. Riscând să fiu acuzat de „purism”, cred că a cam venit timpul să ieșim din ghetoul ăsta lingvistic, regionalist, pentru că devenim anacronici. 

Vizionare plăcută în 2024!