Yarin a fost mai mult pe drumuri în ultimele luni. În septembrie a plecat în SUA, în august s-a dus în Brazilia iar la scurt timp după aceea a zburat la Berlin. El a lansat recent o piesă nouă, „Cyber Fever”, care celebrează o „lume magică” - mai colorată, mai frumoasă, mai veselă decât realitatea, după cum te informează o voce computerizată.

Când își intră în rol, Artifex (numele de scenă al lui Yarin Ilovich) cântă, dansează pe scenă, încinge mulțimea și sare împreună cu ea pe ritmurile create de el. Dacă nu ai ști prin ce a trecut acest om cu un an în urmă, ce grozăvii a văzut cu ochii lui, nu te-ai gândi că este unul dintre supraviețuitorii atacului terorist asupra festivalului de muzică Supernova din Israel din 7 octombrie 2023. Illovich este ultimul DJ care a cântat la festival, omul care a îndemnat mulțimea să danseze în dimineața atacului Hamas și care apoi a oprit brusc muzica.

Ilovich părea emoționat când l-am întâlnit la Berlin, poate și pentru că, după cum ne mărturisește, nu a acordat decât puține interviuri și pe acelea doar în Israel. Ne exprimăm speranța că vorbitul în limba engleză îl va ajuta să mențină o oarecare distanță de teribilele sale amintiri și că ne va putea relata despre ce s-a întâmplat pe 7 octombrie, fără a fi nevoit să retrăiască cumplita zi în toată hidoșenia ei.

O lume magică la cinci kilometri de Gaza

„Era încă întuneric la 5.35 dimineața”, își amintește el. Este ora perfectă pentru Ilovich. În scurtă vreme încep să se ivească zorii. Cerul se luminează. „Acesta este un moment special la o petrecere psytrance”, spune Ilovich. ”Psytrance” vine de la ”psychedelic trance”, o muzică dance cu ritm rapid și sunete sferice. „Această schimbare de la întuneric la lumină are ceva misterios. Este pentru prima dată când te uiți cu adevărat la cel de lângă tine. Vezi zâmbetele de pe fețele oamenilor aflați pe ringul de dans și apare o energie specială, ca un moment de împlinire”.

Peste 3.000 de vizitatori petreceau pe ritmuri psihedelice în mijlocul unui peisaj deșertic în dimineața zilei de 7 octombrie. Peste ringul de dans era întins un cort colorat, zona era decorată artistic, mulți vizitatori purtau machiaje pline de imaginație și bijuterii care atrăgeau privirile, în ton cu tatuajele pe care le purtau. Nu puțini luau droguri care le stimulau simțurile. Locul festivalului, care se dorea a fi o lume magică, o realitate alternativă, se afla la doar cinci kilometri de gardul de la frontiera cu Fâșia Gaza.

Yarin Ilovich nu a observat primele rachete trase asupra Israelului din Gaza cu câteva minute înainte de ora șase și jumătate și nu a reacționat când câțiva petrecăreți au văzut parașutiști zburând spre ei din Gaza. El nu s-a concentrat decât asupra ritmurilor sale: „DJ-ul este plin de adrenalină, tot ce poate simți este mulțimea care dansează pe muzica lui”.

6.29 a.m. - „Alertă roșie”

În scurt timp, unul dintre producătorii festivalului s-a apropiat de el din spate și i-a spus în ureche: „Oprește muzica!” - „L-am întrebat: „Cum adică să opresc muzica? Iar el a răspuns: „Da, oprești muzica acum. Suntem în alertă roșie”. La 6.29 A.M Artifex a oprit muzica. Urmează un moment de tăcere urmat de huiduielile mulțimii. „Alertă roșie, alertă roșie!”, a strigat producătorul pe ringul de dans. Momentul apare în înregistrările video.

Ilovich își amintește: „Chiar dacă în deșert nu ai aproape nicio protecție, la început nu a existat panică. Toată lumea din Israel știe ce e aceea o alertă de rachete. Numai că apoi au început să zboare sute de rachete. În culise, el are grijă de o prietenă germană care, spre deosebire de majoritatea israelienilor, suferea deja un atac de panică. A ajutat-o pe ea și pe alții care voiau să plece cu mașina, dar el a rămas la locul festivalului, chiar și în clipa în care prietenii l-au sunat să îi spună că se trage asupra lor pe drum. „Mi-am spus că sunt oameni de securitate aici și m-am simțit în siguranță”.

În jurul orei șapte dimineața, teroriști din Hamas și alte grupări militante islamiste ajungeau la locul festivalului Nova. Ca mulți alții, Ilovich a încercat să se adăpostească în mașini, dar parcarea fusese deja cuprinsă de haos iar ieșirea complet blocată. Încep să fie trase focuri de armă de la mică distanță. Sute de oameni fug pe câmpul învecinat, inclusiv Ilovich și câțiva prieteni. „Se trăgea în noi. Oamenii sunt nimeriți de gloanțe și rămân lați, unii cad pentru că sunt speriați iar alții pentru că sunt beți”, își amintește DJ-ul. O prietenă care alerga cu el pentru a-și salva viața a început să vomite iar el a târât-o mai departe, spunându-i să nu se uite în urmă.

La 7 octombrie, luptătorii militanți islamiști din Fâșia Gaza au ucis peste 360 de vizitatori ai Festivalului Nova, 44 au fost răpiți ca ostatici în Fâșia Gaza și mulți au fost răniți. Aproximativ 1.200 de persoane au fost ucise în atacul Hamas asupra Israelului și 251 au fost răpite și luate ostatice în Gaza.

Yarin Ilovich a supraviețuit. El și câțiva prieteni au reușit să ajungă în Kibbutzul Re'im din apropiere, unde câțiva ofițeri de poliție au încercat să respingă atacatorii. A așteptat ore întregi, ascuns sub o mașină de patrulare, ascultând la radioul poliției cum oamenii erau uciși peste tot, cum polițiștii se rugau pentru viața lor și strigau în mod repetat: „Unde este armata?”.

„Ăsta a fost cel mai cumplit moment”, spune el despre informațiile care veneau prin stațiile de poliție. „Auzeai polițiștii cum strigau: „Ne omoară, ne omoară”". Polițiștii reușesc totuși să îi ducă pe Ilovich și pe alți câțiva oameni la Ofakim, la 15 minute de mers cu mașina. „Peisajul era apocaliptic”, își amintește el despre călătorie. ”Mașini arse și cadavre peste tot pe drum, nimic altceva decât pustietate și cadavre în jur”. La Ofakim era stare de război. El și trei dintre prietenii săi au fost în siguranță abia în dimineața zilei de 8 octombrie.

„We will dance again” - ”Vom dansa din nou”

Ilovich spune că în primele câteva luni de la atac a mers săptămânal la psihoterapie. Cea mai bună terapie pentru el avea să fie însă muzica, acest „spațiu sigur în care te simți în siguranță și fericit”.

„Vom dansa din nou” - acesta este sloganul creat de supraviețuitorii masacrului. El este un veritabil act de sfidare, de rezistență, menit să le amintească credința într-o lume magică, diferită, care nicicum nu le va putea fi luată. Însă nu toată lumea este la fel de puternică.

În săptămânile și lunile care au urmat zilei de 7 octombrie au fost raportate numeroase cazuri de violență sexuală, violuri și alte atrocități comise în timpul atacului terorist asupra Festivalului Nova. Supraviețuitorii au căzut în depresii severe și au simțit că nu mai pot trăi. Terapeuții israelieni vorbesc creșterea numărului de sinucideri.

În ultimele săptămâni, DJ Artifex a cântat în repetate rânduri pentru „Tribul Nova” , așa cum se autointitulează de ani de zile comunitatea celor care frecventează petrecerile Supernova. Ei au devenit o comunitate de supraviețuitori care, începând din 7 octombrie, se întâlnesc în mod regulat pentru a plânge împreună, pentru a sta de vorbă și pentru a-și vindeca împreună corpul și mintea prin yoga, meditație și muzică - în acord deplin cu spiritul psytrance inventat de călătorii hipioți în Goa. Conceptul Nova reprezintă o comunitate iubitoare, spun mulți dintre fani.

Muzica, până la capăt

Acest lucru îl atrage pe Ilovich, care se ține în mod deliberat departe de majoritatea demonstrațiilor împotriva guvernului israelian, chiar dacă el însuși respinge actualul guvern israelian. DJ-ul spune că dinadins nu urmărește aproape deloc știrile, nici despre războiul din Gaza, nici despre ostaticii care sunt încă ținuți acolo.

Yarin Ilovich spune că este un om pozitiv, care crede inevitabil în vremuri mai bune și care nu vrea să fie privit ca o victimă traumatizată, ca un om terminat. El vrea să îi ajute pe ceilalți, să le ofere supraviețuitorilor festivalului posibilitatea de a trece peste tot ceea ce au trăit.

DJ Artifex nu pune muzică psytrance doar pentru comunitatea Nova. El pune în mod repetat exact același set pe care l-a întrerupt la ora 6.29 dimineața pe 7 octombrie. „Pentru mulți oameni contează să mă audă terminând setul și nu întrerupându-l la mijloc. Ei îmi spun: fii atent, dacă te pot asculta fără zgomotul rachetelor, pot trece peste această nenorocire”. Ilovich lasă muzica să meargă până la capăt, așa cum de fapt ar fi trebuit să se întâmple cândva, într-o altă realitate.