Deutsche Welle: Domnule Krastev, războiul împotriva Ucrainei durează de un an. Cât credeți că va mai dura, când se va termina?

Ivan Krastev: Persoana care ar putea să știe răspunsul sigur nu ar da interviuri. Rusia a început acest război. Discursul lui Putin de la marcarea unui an de război nu a fost despre sfârșitul acestuia, ci despre un război fără sfârșit. De aici pot trage concluzia că o posibilă încetare a focului nu este același lucru cu sfârșitul războiului. Dacă Rusia ar renunța astăzi la luptă, războiul s-ar încheia. Dacă însă Ucraina ar renunța, acesta ar fi sfârșitul ei. 

Propaganda rusă susține că Occidentul este singur împotriva Estului, adică împotriva Rusiei și Chinei. Sudul global, pe de altă parte, sprijină Rusia și China. Este adevărat acest lucru?

Pentru noi, europenii, acest război are o semnificație existențială, dar pentru aproape toți ceilalți din afara Europei, este doar un alt război. Țări precum India sau Brazilia nu sunt susținătoare ale Rusiei. Ceea ce contează pentru ele este când se va termina războiul, nu cum.

Și cum rămâne cu China?

Poziția Chinei este mai complicată. Încă nu se poate evalua în ce măsură China, prin ultima sa inițiativă de pace, dorește să se prezinte ca avocat al lumii non-occidentale sau dacă preferă să ajute Rusia într-un mod mai activ. Nu este un secret faptul că Moscova are nevoie urgentă de cantități mari de muniție și că liderii ruși cer cu insistență Beijingului să le furnizeze aceste materiale. China urmărește războiul din perspectiva escaladării confruntării cu SUA. În acest sens, sprijinul militar al Chinei pentru Rusia ar crea probleme majore pentru SUA și Europa și, în același timp, ar distruge relațiile Beijingului cu UE.

A sudat și consolidat războiul Occidentul și Europa? Țări precum Bulgaria sunt foarte indecise și oscilează constant...

Ar trebui să facem o distincție între atitudinile guvernelor și atitudinile societăților. La nivel guvernamental, consolidarea a început în prima zi după izbucnirea războiului. Gândiți-vă la cele zece etape ale sancțiunilor masive care păreau aproape imposibile în urmă cu un an, cum ar fi înghețarea investițiilor Băncii Centrale Ruse în instituțiile financiare occidentale.

Și cum rămâne cu opinia publică?

Rezultatele unui sondaj realizat de Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR) în zece țări arată clar că numărul celor care cred că pacea este posibilă doar dacă Ucraina câștigă războiul este în creștere. Dacă în mai 2022 doar în Polonia prevala această părere, astăzi majoritatea britanicilor și francezilor cred și ei acest lucru. În Germania părerile sunt împărțite, dar până acum un an, majoritatea germanilor credea că cel mai important este ca războiul să se încheie. În mai multe țări europene, oamenii văd posibilă pacea doar în urma unei victorii ucrainene în război. 

În opinia mea, acest lucru se explică printr-o combinație de trei factori. În primul rând, succesele înregistrate de armata ucraineană în vară și toamnă au convins mulți oameni că o victorie ucraineană este posibilă. Amploare acestei victorii și posibilitatea de a elibera întregul teritoriu este o cu totul altă chestiune. La început, cei mai mulți dintre cei care susțineau pacea imediată erau convinși că Ucraina era oricum sortită eșecului. De aceea ei cereau încetarea imediată a războiului și, implicit, să se pună capăt uciderii inutile de oameni. Apropo, aceasta este o atitudine larg răspândită și astăzi: opriți războiul, altfel vor muri mai mulți oameni.

Al doilea factor se referă la temerile care au fost declanșate de perspectiva unei ”ierni a lui Putin”, când s-a presupus că Europa ar fi pierdută fără gazul din Rusia. Numai că, grație politicilor guvernamentale și a unei ierni calde, aceste temeri s-au dovedit a fi nefondate. În al treilea rând, în toate țările observăm că temerile legate de războiul nuclear s-au diminuat. Toate aceste temeri au fost deosebit de răspândite în Europa de Vest.

De ce a scăzut intensitatea lor?

Pe de o parte, pentru că a devenit clar că Beijingul respinge categoric utilizarea armelor nucleare tactice. Pe de altă parte, a devenit vizibil faptul că, la fel ca în anii Războiului Rece, canalul de comunicare dintre SUA și Rusia încă funcționează atunci când vine vorba de limitarea pericolelor de escaladări radicale.

Care ați spune că este starea de spirit în fiecare țară sau grup de țări în parte?

Este un mit faptul că în Europa există o divizare între Est și Vest în ceea ce privește atitudinea față de război. Este un mit că Estul ar susține Ucraina până la capăt, în timp ce Vestul este mai precaut și mai rezervat. Dacă vă uitați la sondaje, veți vedea imediat că Estul însuși este foarte divizat pe această temă. Tocmai în unele țări est-europene sprijinul pentru Ucraina este cel mai slab.

De exemplu, în Bulgaria

Da, în Bulgaria și în Slovacia. Ori în România, unde dorința de pace imediată este puternică. Divizarea are însă alt caracter, în sensul că țările din nordul și estul Europei care se învecinează direct cu Rusia cred că doar o înfrângere a Rusiei poate asigura o pace durabilă în Europa. Apoi vin țări precum Germania și Franța, unde oamenii văd Rusia tot ca pe o amenințare pentru Europa, dar nu exclud negocierile de pace. Și, în fine, țările din sudul și sud-estul Europei, care se tem mai degrabă de un război îndelungat decât de o invazie rusă. Fiecare dintre aceste trei grupuri are propriile temeri specifice. Din punct de vedere istoric, coșmarurile sunt întotdeauna naționale și nu paneuropene.

În ultimul an de război a existat un sprijin larg în Europa pentru Ucraina, din punct de vedere militar, politic și moral. Cât de stabil credeți că va fi acest sprijin european în viitor?

Este fragil. Consider decisivi patru factori, care sunt ei înșiși instabili.  Cel mai important dintre ei se referă la situația de pe front. Succesele de război ale Rusiei ar putea zdruncina speranțele europenilor că Ucraina poate câștiga războiul. Al doilea factor este sentimentul că Europa a devenit mai puternică. Însă orice criză într-o țară europeană sau alta ar putea avea un impact negativ asupra opiniei publice. Al treilea factor hotărâtor pentru sprijinul public pentru Ucraina este politica SUA în Europa. Războiul nu a făcut decât să reconfirme dependența totală a Europei de SUA în ceea ce privește securitatea militară. În consecință, dacă situația din Statele Unite se schimbă, dacă un nou președinte vine la putere cu o politică diferită față de Ucraina, atunci consolidarea în Europa, despre care am pomenit mai sus, ar putea să nu mai țină. Mai este și un al patrulea factor care poate pune în pericol unitatea europeană, respectiv temerile de natură economică ale europenilor. 

Credeți că Rusia însăși ar putea fi vlăguită economic de războiul de agresiune? Sau mai degrabă lumea întreagă va fi trasă în abis?

Atât una, cât și cealaltă sunt posibile. Este limpede că o mare parte a societății ruse a acceptat războiul. Oamenii tind să gândească că, deși acesta nu este războiul lor, el implică totuși țara lor. Cu cât războiul durează mai mult, cu atât devin mai vizibile două evoluții contradictorii. Atunci când mor atât de mulți oameni - iar Rusia a pierdut într-adevăr un număr mare de soldați în acest război - este aproape imposibil pentru mamele celor căzuți să spună că fiii lor au murit în zadar. Acest lucru creează sentimentul că războiul este esențial și că există o cauză clară în numele căreia se moare. Cu cât mor mai mulți oameni, cu atât mai puternic devine acest sentiment. În același timp există și mamele ai căror fii nu au murit încă, iar ele se întreabă pentru ce trebuie să moară de fapt copiii lor. Trebuie să mărturisesc însă că în acest moment sunt foarte sceptic cu privire la faptul că războiul se va sfârși imediat ce rușii vor ieși în stradă împotriva lui.

Politologul bulgar Ivan Krastev este directorul Centrului pentru Strategii Liberale din Sofia și membru permanent al Institutului pentru Științe Umane (IWM) din Viena.

El este membru fondator al Consiliului European pentru Relații Externe și membru al consiliului de administrație al Grupului Internațional de Criză. Krastev publică în mod regulat în diverse publicații, cum ar fi Transit - Europäische Revue sau New York Times.