Anis Amri a putut călători fără probleme prin câteva ţări europene după comiterea atacului terorist asupra unui târg de Crăciun din Berlin. Cu autobuzul şi trenul a ajuns din Germania mai întâi în Olanda, iar de acolo prin Franţa în Italia. Acest lucru a fost posibil datorită prevederilor spaţiului Schengen privind desfiinţarea controalelor la frontiere.

E drept, situaţia s-a schimbat puţin în ultima vreme. Din toamna anului 2015, când criza refugiaţilor ajunsese la apogeu, unele state au reintrodus controlul la graniţe. Germania, de pildă, la graniţa sa cu Austria. Măsura trebuie se fie însă justificată. Abia în cazul unui motiv serios, Comisia Europeană poate aproba aceste controale pe timp limitat. Prevederile în acest sens au tot fost prelungite, în februarie urmând a se decide din nou dacă mai sunt necesare sau nu. Dar, datorită circulaţiei masive pe aceste rute europene, controalele sunt doar sporadice.

Ameninţarea teroristă şi valul de refugiaţi pun tot mai des spaţiul Schengen sub semnul întrebării. În privinţa circulaţiei aeriene, Uniunea Europeană a decis deja verificarea detaliată a pasagerilor în baza unui sistem centralizat. După cinci ani de dezbateri pe tema protecţiei persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, Parlamentul European a decis în aprilie 2016 introducerea unei bănci de date la nivelul UE. Astfel companiile de zbor sunt obigate să reţină o serie de date (între care numele, numărul de telefon, metoda de plată şi locul din avion al pasagerilor) şi să le transfere sistemului centralizat. Aşa autorităţile de securitate îi pot depista mai lesne pe prezumtivii terorişti. Prevederea urmează a fi valabilă deocamdată pentru zborurile înspre sau din UE. Statele mebre ale UE pot aplica însă măsura şi la zborurile interne din spaţiul comunitar. Problema e că banca de date va funcţiona abia în 2018. Mai mult decât atât, comisarul european de resort, Julian King, a deplâns faptul că 11 state UE nu dispun încă de planuri privind aplicarea acestei măsuri.

Mari probleme de natură practică

Belgia critică nu doar faptul că mai durează atâta vreme până la funcţionarea pe deplin a sistemului, dar şi că prevederile se limitează la circulaţia aeriană. Ce sens are, avertizează ministrul de Interne belgian, Jan Jambon, să închidem o uşă când toate celelalte rămân deschise? Deja după un atentat comis într-un tren Thalys, în 2015, autorităţile belgiene au solicitat controlul pasagerilor şi al bagajelor în numeroase gări. Propunerile au fost respinse după ce mulţi au calificat operaţiunea drept prea complicată. Acum Belgia intenţionează stocarea datelor pasagerilor tuturor trenurilor, autocarelor sau navelor transfrontaliere. În acest sens, autorităţile de la Bruxelles poartă discuţii cu cele din ţările vecine - Franţa, Germania şi Olanda. Scopul demersului este centralizarea datelor.

Planurile belgiene au o serie de critici. Comunitatea căilor ferate europene, CER, a avertizat deja în septembrie că aceste controale ar împovăra societăţile şi ar duce la scăderea numărului de pasageri. La trenurile Thalys n-ar fi chiar aşa de greu să se aplice măsura, de vreme ce achiziţionarea biletelor e înregistrată. La cursele ICE ale Deutsche Bahn (DB) între Frankfurt şi Bruxelles situaţia e alta. Pasagerii pot decide şi spontan dacă efectuează o astfel de călătorie. Ca să nu mai vorbim de trenurile regionale transfrontaliere. Un purtător de cuvânt al DB a avertizat faţă de "consecinţe grave asupra traficului dintre Germania şi Belgia". În tren ar fi aproape imposibil să se efectueze controale, iar în gări s-ar forma cozi lungi la ghişee. Noi ţinte pentru terorişti, mai atrage atenţia Deutsche Bahn.

Dar există şi susţinători ai propunerilor belgiene. De pildă guvernul olandez, care pledează pentru obligativitatea ca pasagerii care cumpără bilete pentru curse internaţionale să prezinte un act de identitate. Preşedinta Frontului National, Marine Le Pen, ar dori desfiinţarea completă a spaţiului Schengen. Că e nevoie de un plus de securitate o dovedeşte, suţine ea, fuga nestingherită a prezumtivului terorist de la Berlin.

Suedia aplică deja măsuri similare

Chiar dacă planurile Belgiei devin realitate, mai multe probleme rămân încă deschise. De exemplu ce se întâmplă cu traficul auto transfrontalier? E drept că la frontierele belgiene camere video surprind o bună parte din maşinile care trec graniţa, dar pentru ca supravegherea să fie eficientă, ar trebui să se ştie ce număr de înmatriculare are maşina în care se află un suspect. Revenind la cazul atentatului de la Berlin, autorităţilor le-au trebuit 48 de ore pentru a identifica persoana bănuită a fi comis atacul terorist. Anis Amri a avut astfel posibilitatea să traverseze liniştit mai multe frontiere. Să nu uităm şi că mulţi infractori deţin paşapoarte şi nume false, ceea ce îngreunează prinderea lor.

Ce se întâmplă atunci când controalele sunt aplicate cu stricteţe vedem la frontiera dintre Suedia şi Danemarca. Cu un an în urmă s-a luat decizia de a controla toate persoanele care trec graniţa - cu maşina, trenul sau vaporul - e drept, nu din cauza pericolului terorist, ci a valului ridicat de refugiaţi. Consecinţele sunt uriaşe. Mulţi navetişti pierd ore în plus pe drum. Unii solicită deja despăgubiri financiare

Autor: Christoph Hasselbach/maw