Străluceşte şi acum ca în prima zi: Victoria, zeiţa aurită a victoriei, tronează pe Monumentul din Berlin, pe care împăratul german Wilhelm I l-a inaugurat pe 2 septembrie 1873 în calitate de "Monument Naţional al Războaielor de Unificare", după opt ani de construcţie. Planificarea şi lucrările de construcţie s-au realizat sub conducerea arhitectului de curte Heinrich Strack, iar zeiţa Victoria, cu cunună de lauri şi vulturul prusac, a fost realizată de sculptorul Friedrich Drake.

După războaiele împotriva Danemarcei (1864), Austriei (1866) şi Franţei (1870), calificate drept "războaie de unificare", regele prusac Wilhelm I a fost proclamat în Sala Oglinzilor din Palatul Versailles, împărat al Imperiului German. Deja după victoria asupra Danemarcei regele Wilhelm a ordonat începerea construcţiei Monumentului Victoriei. În ziua inaugurării sale trecuseră trei ani de la capitularea Franţei, în urma bătăliei de la Sedan.

Monumentul Victoriei era amplasat pe atunci la un kilometru şi jumătate de locul în care se află astăzi, în Piaţa Regală, astăzi Piaţa Republicii. El a fost ridicat pe Aleea Victoriei, în faţa Palatului Raczynski, unde se afla colecţia de artă a contelui şi diplomatului polonez Atanazy Raczynski. Palatul fusese proiectat tot de arhitectul Heinrich Strack. Ulterior, palatul a fost demolat şi în locul său a fost construită începând de la mijlocul anilor 1880 clădirea Reichstagului, care a fost definitivată în 1894.

A încurcat planurile megalomane ale naziştilor

Monumentul Victoriei a încurcat ulterior planurile arhitectului nazist Albert Speer. Pe locul ei trebuia să se afle, în "Capitala Mondială Germania", o uriaşă hală de congrese. Astfel că Monumentul Victoriei a fost mutat în 1939 pe locul în care se află şi astăzi, în rondul Großer Stern din Grădina Zoologică. Acolo coloana monumentului a fost înălţată cu încă un segment, de la 60 la 67 de metri.

Ţevi de tun aurite, luate ca pradă de război, basoreliefuri care simbolizează superioritatea Imperiului German şi o zeiţă a victoriei, pe care naziştii şi-au însuşit-o ulterior. De aceea nu-i de mirare că la capătul ultimei conflagraţii mondiale s-a discutat despre demolarea lui. Soldaţi polonezi care nu cunoşteau semnificaţia monumentului, au regretat mai târziu că nu au aruncat monumentul în aer. Ocupanţii francezi au cerut demolarea monumentului, dar americanii şi britanicii au votat împotrivă, în timp ce sovieticii s-au abţinut.

Monument îndrăgit de turişti

Berlinezilor le este astăzi străină semnificaţia iniţială a monumentului, care este mai ales îndrăgit de turiştii care vin în capitala Germaniei. Şi asta fiindcă de pe platforma aflată la înălţimea de 51 de metri se poate vedea bine întreg oraşul, inclusiv Poarta Brandenburg, pe care se află altă zeiţă a victoriei. Ca parte a unei cvadrigi privirea ei este îndreptată spre est, în timp ce Victoria de pe monument îşi are ochii aţintiţi spre vest.

De la mijlocul anilor 1990 monumentul se afla o dată pe an înconjurat de mase de oameni care sărbătoreau Loveparade. Şi participanţii la festivalurile ulterioare Rave the Planet şi Christopher Street Day trec pe lângă ea. Iar Barack Obama a ţinut acolo un discurs în faţa unei mulţimi adunate, încă înainte de a fi ales preşedinte al SUA.