Mulţumiri în limba italiană, la gala decernării premiilor Berlinale: Ursul de Aur le-a fost înmânat regizorilor Paolo şi Vittorio Taviani, pentru documentarul „Cesare deve morire“.

Filmul a fost realizat în incinta închisorii de maximă siguranţă Rebibbia din Roma, protagonişti fiind chiar deţinuţii, foşti lideri ai mafiei italiene sau condamnaţi pe viaţă pentru omoruri. E înscenată în închisoare piesa lui William Schakespeare „Julius Caesar“, deţinuţii fiind urmăriţi de camerele de filmat, pe o perioadă de şase luni.

Vittorio Taviani a declarat la Berlin că îşi doreşte ca „spectatorii să meagă acasă după vizionarea filmului, gândindu-se că şi un deţinut, care ispăşeşte o pedeapsă grea, este şi va rămâne un om“.

Publicaţia „The Hollywood Reporter“ a descris „Cesare deve morire“ ca pe o fascinantă combinaţie între teatru şi realitate. „Motivul pentru care am ales să realizăm acest film“, au declarat fraţii Taviani, „a fost acela că, lucrând într-o închisoare, a fost simplu să transmitem mesajul prin piesa de teatru, în care deţinuţii vorbesc depre libertate, tiranie şi crimă“.

Cei doi regizori italieni şi-au câştigat reputaţia internaţională în 1977, cu filmul „Padre Padrone“.

Christian Petzold, cel mai bun regizor

Ursul de Argint i-a fost înmânat regizorului maghiar Bence Fliegauf, pentru filmul „Csak a szel“ („Numai vântul“), o poveste despre discriminarea romilor în Ungaria.

Germanul Christian Petzold a câştigat Ursul de Argint, pentru cel mai bun regizor, cu filmul „Barbara“. Acţiunea se petrece în anii 1980, în RDG, unde Barbara, personajul principal, interpretat de Nina Hoss, e pedepsită de regimul totalitar pentru încercarea de a emigra în vest. Un film în care teama domină relaţiile interpersonale.

Premiul pentru „Cel mai bun actor“ i-a fost înmânat danezului Mikkel Boe Følsgaard, pentru rolul din thrillerul politic „A Royal Affair“, în ragia lui Nikolaj Arcel. Følsgaard interpretează drama unui bărbat care încearcă să implementeze idealurile Revoluţiei Franceze în Danemarca, încă din 1768, cu mult înaintea izbucnirii ei la Paris.

Primul premiu pentru o actriţă africană

Rachel Mwanza a fost desemnată la Berlinale „Cea mai bună actriţă“, pentru rolul principal în „Rebelle“. Producţia canadiană, în regia lui Kim Nguyen, tematizează ororile unui război civil în Africa, prin povestea tinerei Komona, nevoită să devină soldat, după ce parinţii îi sunt ucişi de rebeli.

Nu mai puţin impresionantă este povestea de viaţă a lui Rachel Mwanza, care a fost descoperită de producătorii filmului pe străzile din Kinshasa. Provenind dintr-o familie extrem de săracă şi fiind nevoită să crească într-un orfelinat, Rachel a învăţat să scrie şi să citească după acest prim rol într-un film. Producătorii i-au finanţat ulterior scolarizarea. Actriţa a declarat, la conferinţa de presă de la Berlin, că echipa filmului „Rebelle“ a devenit noua ei familie.

Ursul de Aur pentru scurtmetraje i-a revenit co-producţiei Portugalia/Franţa „Rafa“, în regia lui João Salaviza. Premiul „Alfred Bauer“, decernat în memoria fondatorului festivalului Berlinale, a fost câştigat în acest an de „Tabu“, o producţie alb-negru, în regia lui Miguel Gomez.

18 filme au intrat în competiţia oficială, în acest an, la cea de-a 62-a ediţie a Festivalului de Film de la Berlin. Directorul juriului a fost regizorul britanic Michael Leigh, cunoscut printre altele pentru filmele „Naked“ (1993), pentru care a fost desemnat „Cel mai bun regizor“ la festivalul de la Cannes şi „Secrets and Lies“ (1996), nominalizat de cinci ori la Academy Awards.

Autor: Lavinia Piţu
Redactor: Ovidiu Suciu