Regizat de Călin Peter Netzer, ”Ana, mon amour” este psihopatologia unei relații amoroase, împletirea unei drame romantice cu studiul unei boli mentale, avându-i în rolurile principale pe Mircea Postelnicu (Toma) și Diana Cavallioti (Ana).

Noul film al lui Netzer ori nu a impresionat juriul atât de mult ca lungmetrajul ”Poziția copilului”, o altă dramă familială, care i-a adus acum patru ani Ursul de Aur la Berlinale, ori tocmai distincția precendentă este unul dintre motivele pentru care Ursul de Aur s-a îndreptat în acest an către altă producție.

Cert este că juriul din acest an, prezidat de regizorul olandez Paul Verhoeven, a considerat că ecranizarea poveștii de dragoste între doi angajați ai unui abator din Budapesta a fost cel mai bun entry:  ”On Body and Soul” (Teströl és lélekröl), în regia lui Ildikó Enyedi, a câștigat Ursul de Aur la Berlin în 2017.

Premiul pentru cea mai bună regie s-a îndreptat către celebrul regizor finlandez Aki Kaurismäki pentru filmul ”The Other Side of Hope”. Ursul de Argint pentru cel mai bun scenariu le-a revenit lui Sebastian Lelio și Gonzalo Maza pentru producția Chile/SUA/ Germania/Spania, ”Una mujer fantastica”. Poloneza Agnieszka Holland a primit un Urs de Argint și premiul Alfred Bauer (numit după primul președinte al festivalului Berlinale) pentru thriller-ul ecologic ”Pokot” ("Spoor").

Cum e văzut filmul lui Netzer în presa internațională?

În ceea ce privește a doua participare a lui Netzer la Festivalul de la Berlin, criticile sunt împărțite. În presa germană s-a vorbit despre autenticitatea cu care a fost prezentată relația dintre personajele principale, Ana și Toma. O dramă jucată excelent, un fel de ședință terapeutică, scrie RBB, televiziunea publică din Berlin, pe pagina online. Cotidianul Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ), pe de altă parte, a fost ceva mai critic cu Netzer, comentând tot pe varianta online că la finalul filmului nu mai știi ce să crezi. ”Probabil că Toma și-a imaginat totul. Sau poate regizorul și-a imaginat ceva ce nu a funcționat și apoi a pus laolaltă ceva contrafactual, pentru a face ca eșecul său să pară un succes”, încheie autorul comentariului din FAZ. Jurnaliștii de la Berliner Zeitung sunt de părere că finalul e ușor șarjat, deși pe parcursul filmului spectatorul are parte de scene puternic emoționale.

Variety scrie că filmului îi lipsește ”o evoluție plauzibilă”, mai ales din cauza salturilor cronologice. Iar Holywood Reporter vede lucrurile asemănător, numind fimul ”o dramă romantică al cărei dramatism este umbrit de o structură prea complicată”.

Labirint al cinematografiei 

Și jurnaliștii care urmăresc Berlinale an de an se plâng la rândul lor - ironic însă - de structura complicată a festivalului în sine. Competiția pentru Ursul de Aur este principala categorie la Berlinale, la care au concurat în acest an 18 filme, dar în paralel se acordă nenumărate alte premii în 11 secțiuni diferite, cum ar fi Berlinale Shorts, pentru filme de scurt metraj, sau Berlinale Forum, pentru producții experimentale. În total sunt prezentate anual în jur de 400 de filme, cele mai multe cu încărcătură socială, mesaje politice și aspecte culturale cât mai diverse. Zece zile așadar, într-un labirint al cinematografiei, la care iau parte atât publicul, cât și specialiști din industria filmului.

European Shooting Stars este o inițiativă pan-europeană care îi premiază, în cadrul Festivalului de Film de la Berlin, pe cei mai buni actori debutanți. Actorul Tudor Aaron Istodor se numără printre laureații programului Shooting Stars 2017.  

Glamour, dar și mesaje politice

Arta, în toate formele sale, oferă o platformă ideală pentru transmiterea unor mesaje politice. Câțiva oameni de film nu au ratat nici la ediția actuală a Berlinalei să-și exprime preocupările pentru diverse evoluții globale. Richard Gere a menționat la conferința de presă pentru filmul ”The Dinner” răul pe care l-a produs Donald Trump în societatea americană, și anume faptul că termenii ”refugiat” și ”terorist” au ajuns să însemne același lucru în accepțiunea multora. Patrick Stewart, îndrăgitul căpitan din Star Treck, a subliniat că jumătate din populația Marii Britanii nu și-a dorit Brexit-ul. Iar delegația României a organizat un protest spontan pe covorul roșu, în semn de susținere a demonstranților din România, ieșiți în stradă împotriva corupției.

Cel mai mare festival de film din lume deschis publicului a premiat cu Ursul de Aur de-a lungul celor 67 de ani de istorie a sa mai mulți regizori celebri, cum ar fi Michelangelo Antonioni (1961 ”La Notte”), Roman Polanski, (1966 ”Cul-de-Sac”) sau Terrence Malick (1999, ”The Thin Red Line”).

În ultimii ani, câteva filme românești au primit cele mai mari distincții la Berlin: Ursul de Argint (2015) pentru ”Aferim!” al lui Radu Jude, Ursul de Aur (2013) pentru ”Poziția Copilului” în regia lui Călin Peter Netzer și marele premiu al juriului pentru ”Eu când vreau să fluier, fluier” (2010), regizat de Florin Șerban. 

Autoare: Lavinia Pitu