Paris, 14 iulie 1965, Ziua Naţională a Franţei. Printre cavalerişti şi coloane de tancuri, în sunetul muzicii militare, pe fastuosul bulevard din capitala Franţei îşi fac brusc apariţia rachete atomice pe rampe mobile de start. Deasupra zboară cu mare vacarm bombardiere Mirage. Pentru prima dată Franţa prezenta opiniei publice forţa sa nucleară de descurajare, aşa-numita Force de Frappe.

În următoarele decenii ea a devenit coloana vertebrală a politicii franceze de apărare, controlată exclusiv naţional, total independentă. Bomba atomică nu i-a asigurat Franţei doar un loc în clubul exclusivist al puterilor nucleare, dar i-a oferit şi un instrument de politică de forţă. Însă arsenalul atomic este costisitor. Mai bine de 10 la sută din bugetul apărării este cheltuit anual pentru întreţinerea şi modernizarea sa. Este o povară financiară substanţială având în vedere uriaşele datorii ale statului francez.

Descurajarea franceză este suverană, minimă şi defensivă

Doctrina nucleară a Force de Frappe (arma atomică a Franţei) nu s-a modificat notabil din timpurile preşedintelui Charles de Gaulle. Ea protejează "interesele vitale" ale Franţei. Este un termen intenţionat vag, care în caz de forţă majoră poate, dar nu trebuie să includă şi parteneri europeni. Folosirea armelor atomice este prevăzută, potrivit doctrinei, doar în cazuri extreme de autoapărare. Decizia se află exclusiv în mâinile preşedintelui ţării.

Şefi ai statului francez, de la de Gaulle până la Nicolas Sarkozy, au subliniat în repetate rânduri că aceste interese vitale au şi o dimensiune europeană. Dar afirmaţiile lor au avut caracter simbolic. O voinţă reală de împărţire a armamentului atomic nu a fost sesizabilă, cel puţin la nivelul percepţiei publice. Dar asta a fost doar până a venit la putere Emmanuel Macron.

Schimbarea Macron

De la debutul preşedinţiei sale, în 2017, Macron nu a modificat strategia nucleară a Franţei, dar i-a adăugat o încărcătură europeană. Într-un discurs susţinut în februarie 2020 la academia militară École de Guerre, el a afirmat că forţa de descurajare a Franţei slujeşte şi securităţii Europei şi a propus un dialog strategic cu partenerii europeni. La Berlin propunerea a fost în linii mari ignorată, de teamă să nu submineze promisiunile de protecţie făcute de SUA Europei.

Dar acum tonalitatea se schimbă. "Franţa a făcut această ofertă, măcar să stăm de vorbă despre asta, şi eu accept această ofertă", a declarat cancelarul Friedrich Merz imediat după ce a fost învestit în funcţie. Merz îşi poate închipui o completare a umbrelei nucleare a SUA cu rachete franceze şi britanice. "Noi nu putem înlocui cu forţe proprii protecţia nucleară a SUA în Europa în cadrul alianţei NATO", a afirmat Merz. Dar el nu a precizat dacă Force de Frappe ar putea deveni un înlocuitor al umbrelei americane în caz de forţă majoră.

Ce oferă Franţa concret?

Franţa nu propune o bombă atomică europeană comună ci o coresponsabilitate nucleară pe mai multe paliere. În centru se află oferta lui Macron în vederea unui dialog strategic. Parteneri europeni urmează a fi invitaţi să înţeleagă mai bine doctrina nucleară franceză formulată într-o "ambiguitate strategică", să participe la imaginarea diverselor scenarii posibile şi să ia parte la manevre în calitate de observatori. Deja în 2024 un avion de realimentare în zbor al aviaţiei italiene a luat parte la un exerciţiu al armatei franceze.

Dezbaterea care a avut multă vreme caracter teoretic devine acum tot mai concretă. Macron a declarat marţi într-un interviu televizat că Polonia a exprimat dorinţa de a staţiona pe teritoriul său rachete nucleare franceze, aşa cum şi Germania staţionează la Büchel, în landul Renania-Palatinat, bombe atomice americane, care în caz de forţă majoră ar putea fi lansate asupra ţintelor de către avioane ale Bundeswehr, conform înţelegerii de coparticipare nucleară. Macron a spus că este gata să discute despre o extindere a umbrelei atomice franceze "cu toţi partenerii care doresc asta". Pentru prima dată un preşedinte al Franţei nu a exclus staţionarea unor arme atomice franceze pe teritoriul altor state ale UE.

Dar potrivit analizei principalului expert francez în materie de securitate, Bruno Tertrais, afirmaţia lui Macron este însoţită de următorul mesaj tacit: "Atâta timp cât în Europa sunt staţionate arme atomice americane nu există, din perspectivă franceză, niciun motiv să se discute despre staţionarea unor bombe franceze în Germania sau altundeva".

Totuşi, Franţa este pe cale să-şi orienteze mai puternic către Europa infrastructura nucleară. La Luxeuil-Saint Sauveur, la doar 100 de kilometri de graniţa cu Germania se va moderniza în următorii ani o bază militară care va deveni o bază aeriană atomică pentru avioane de luptă Rafale. Este un semnal că Franţa nu vrea numai să-şi întreţină capacitatea de acţiune nucleară ci că vrea să o extindă şi să-şi mute mai aproape de Europa Centrală arma Force de Frappe.

Ce obstacole există

În prezent Franţa dispune de aproximativ 300 de focoase nucleare. Ele sunt suficiente pentru descurajarea naţională dar nu pentru un sistem de protecţie paneuropean. Sistemele purtătoare, submarinele cu rachete balistice şi sistemele aeriene sunt orientate spre eventuale nevoi de luptă ale Franţei.

Preşedintele Macron a precizat: "Eu vreau să port o dezbatere, dar Franţa nu va plăti pentru securitatea altora. Nu vom renunţa la nimic din ceea ce avem. Decizia finală va aparţine mereu Franţei". Mesajul implicit este că o extindere credibilă a capacităţii de descurajare a Franţei necesită capacităţi mai ample, mai multe sisteme purtătoare, infrastructură suplimentară şi mai multe manevre militare. Franţa poate oferi asta dar nu este dispusă să o finanţeze singură. Cine vrea să stea sub umbrela nucleară franceză trebuie să contribuie politic, logistic şi financiar.

Macron exclude însă categoric un control sau o codecizie a partenerilor în privinţa folosirii arsenalului atomic francez. Nici în cazul codeciziei nucleare actuale nu este altfel. În cadrul Nuclear Planning Group (NPG) al NATO se poartă consfătuiri dar nu se iau decizii. Decizia finală privind folosirea armelor atomice îi aparţine exclusiv preşedintelui SUA, care actualmente este Donald Trump.

Pe 14 iulie 1965 Franţa a prezentat lumii arma sa atomică, pur naţională. Rămâne de văzut dacă 60 de ani mai târziu aceasta va deveni mai europeană. Asta nu va depinde doar de Paris ci şi de Berlin sau Varşovia - dar mai ales de Washington.