În marile oraşe, traficul rutier a devenit un calvar întrucât infrastructura nu corespunde numărului actual de automobile. În aceste condiţii, ca alternativă, cea mai indicată ar fi bicicleta. Totuşi...propunerea este total greşită!

Fiecare român, astăzi în vârstă de cel puţin 25 de ani, îşi aminteşte de calul înaripat de pe bicicleta copilăriei sale: "Pegas". La acea vreme, bicicleta nu era decât un mod de petrecere a timpului liber. Orice copil dădea câte o tură în jurul blocului, dar nimeni nu obişnuia să se deplaseze pe bicicletă la şcoală sau la serviciu. Oamenii de la sate erau singurii care apelau mai des la acest mijloc de locomoţie.

Străzi înguste, şoferi indisciplinaţi, haos...

Aşadar, în urmă cu două decenii, în România nu se putea vorbi de un cult al bicicletei. În ziua de azi, nici atât! Cel puţin în Bucureşti, a te deplasa cu bicicleta la serviciu, e o adevărată aventură. De la primele ore ale dimineţii şi până după-amiaza târziu, oraşul este practic sufocat de maşini. Populaţia capitalei numără peste două milioane de locuitori. Numărul maşinilor înscrise în circulaţie: 1,2 milioane. Mai toate străzile sunt înguste, iar cele care nu sunt servesc adesea drept loc de parcare; cel puţin pe prima bandă...Garaje subterane nu există aşa încât mai bine o iei pe jos.

Şoferii indisciplinaţi, lipsa anumitor reglementări în legislaţia rutieră şi aerul greu de respirat le fac viaţa un iad, bicicliştilor. Cu sprijinul Uniunii Europene, mai multe administraţii locale din România au reuşit să construiască benzi pentru biciclişti. În capitală însă nu e cazul pentru că, pe aceste piste speciale, bicicliştii bucureşteni strălucesc prin absenţă. Din ce motive explică Dragoş Bucurenci de la asociaţia "Mai mult verde":

"Pentru că aşa cum spune un studiu făcut de asociaţia "Bate şaua", bucureştenilor le e frică. Există o cultură a fricii în România, a fricii de schimbare, iar în cazul bicicletelor această frică a luat forma fricii faţă de accidentele de circulaţie. Bucureştenii sunt cu toţii convinşi că dacă vor sui pe două roţi, vor sfârşi undeva între două scânduri; ceea ce, sigur, este o exagerare..."

Tot "frica" ar putea rezolva problema

Iniţiativa de a construi piste speciale pentru biciclişti este lăudabilă. Totuşi, până în prezent, nu s-a realizat decât o mică parte din cei 40km anunţaţi iniţial. Pe de altă parte însă, ce s-ar putea face pentru a trezi interesul românilor pentru acest mijloc de locomoţie? Dragoş Bucurenci pledează pentru metode drastice:

"Sigur că există o motivare pozitivă prin nişte campanii inteligente făcute de nişte agenţii de publicitate plătite gras ca să facă asta nu de vreo minte luminată din vreun ungher de primărie, dar există şi motivaţiile mele favorite, negative, care sunt: frica şi coerciţia. Poţi să creezi o frică mult mai mare şi să o concretizezi, frica de un viitor în care nu vom mai putea respira şi de un viitor în care fenomenele meteorologice cauzate de încălzirea globală vor fi atât de distrugătoare încât ne vor pune în pericol vieţile, şi prin coerciţie, printr-o taxă de centru cum există în Londra de ani de zile, cum se introduce acum în Viena şi cum va apărea şi în alte oraşe europene."

Propuneri care beneficiază de sprijin şi din partea ONG-urilor. În plus, anul trecut, legislaţia rutieră a fost modificată, pentru prima oară, şi în favoarea bicicliştilor. Acestora li se permite, în sfârşit, să circule şi pe drumurile naţionale.