Diminuarea bugetului european este o sursă serioasă de îngrijorare pentru toate țările care sunt beneficiare nete. Se știe că România, alături de alte state din aceeași categorie, s-a oferit să-și sporească contribuțiile, dar în realitate cei chemați să decidă sunt contributorii principali, Germania și Franța. Prin plecarea Marii Britanii se pierd aproape 10 miliarde de euro pe an, încât negocierile care au avut loc au fost nevoite să țină seama de această realitate.

Efectul este că pentru perioada 2021-2027, bugetul european va fi mai mic. Cât privește România urmările sunt sensibile. Așa cum arată o persoană avizată, eurodeputatul Siegfried Mureșan, românii ar putea primi, conform propunerii Comisiei mai mulți bani la fondurile de coeziune (+8%), dar mai puțini la agricultură (-10%) (www.contributors). Ar fi de dorit ca, în acest moment, să se declanșeze o dezbatere asupra acestui subiect, una de natură să precizeze care ar fi de fapt prioritățile României.

În orice caz era de așteptat ca Guvernul de la București să conteste reducerea fondurilor pentru agricultură, așa cum au făcut-o deja țările intrate în UE în 2004. De fapt e aici un mic detaliu, nu lipsit de importanță. Potrivit unui comunicat oficial al Guvernului de la Budapesta, Țările de la Vișegrad (V4) și țările baltice au semnat în 13 iunie o declarație comună prin care afirmă că scăderea fondurilor pentru agricultură în viitorul buget al UE este inacceptabilă (kormany.hu). Este expresia unei politici comune în cadrul UE, fiind prima dată când la V4 se adaugă țările baltice. În aceeași zi însă la Bábolna se reuneau mai multe țări, alături de V4 și țările baltice figurând și România, Bulgaria, Croația și Slovenia care semnau un pact pentru încurajarea agriculturii ecologice, așa numitul program BIOEAST. (hirado.hu)

Asta ar putea însemna că reprezentanții României au evitat să apară alături de V4 într-un comunicat foarte ”politic”. Speră România să obțină mai mult pe cont propriu? De fapt, conform informațiilor vehiculate până acum România va câștiga ceva la fondurile de coeziune, pierzând în schimb la agricultură și dezvoltare rurală. Potrivit unui calcul oferit de eurodeputatul Siegfried Mureșan, plățile directe vor rămâne aproape la fel, dar România va pierde 25% din fondurile alocate până acum pentru dezvoltare rurală (din 8,2 miliarde de euro vor rămâne 6 miliarde). În schimb Ungaria, conform ministerului agriculturii de la Budapesta va pierde atât la plăți directe (-16,4%), cât și la dezvoltare rurală (-26%).

Dacă aceste date vor fi consființite în viitorul Buget, am putea spune că politica României de ”spărgător de grevă” prin raportare la protestele celorlalte țări din Est a dat roade. Pe de altă parte, am putea observa că tratamentul mai favorabil de care ar putea beneficia România este exact în spiritul fondurilor europene, care ar trebui să se îndrepte mai ales către cei mai săraci. Uniunea Europeană este un proiect liberal cu o componentă socialistă, ceea ce îi conferă desigur forța de atracție, deși ar trebui să fim conștienți că aici se află și marea slăbiciune. Căci o economie agricolă dependentă de subvențiile europene este dramatic amenințată de orice criză politică la nivelul Uniunii. Plecarea Marii Britanii este deja un semnal serios pentru ce se poate întâmpla atunci când cei bogați nu mai vor să plătească pentru ceilalți și este totodată un avertisment pentru cei care trăiesc de pe un an pe altul, de la o subvenție la alta.

Recent, în intervenția sa din plenul Parlamentului European, premierul Țărilor de Jos, Mark Rutte, avertiza că insistența unora sau altora pentru creșterea contribuțiilor pentru bugetul european de la 1% la 1,2% sau mai mult este o greșeală teribilă, căci în acest chip va crește resentimetul față de UE în țările occidentale. Chiar dacă aceste contribuții sunt mici, dacă le comparăm cu bugetele naționale, sunt destui aceia care consideră că sunt deja prea mari.

În fine, Germania, care după plecarea Marii Britanii a rămas cel mai important decident în materie bugetară (în calitatea de cel mai mare contributor) a fost până acum hotărâtă să conserve limita contribuției la 1% din PIB. Lucrurile nu s-ar putea schimba decât prin acordul șefilor de stat și de guvern, în cadrul Consiliului European, dar probabilitatea să se întâmple acest lucru e foarte mică. Pe de o parte, criza migrației va pretinde tot mai mulți bani, indiferent de modul utilizării lor. Pe de alta, unele țări ca România vor ezita să combată alături de cei mai vocali tocmai pentru că li s-a oferit perspectiva de a nu pierde atât de mult pe cât se temeau.