S-a încheiat armistițiul fragil dintre SUA și Iran?

Conflictul dintre Iran și Statele Unite pare să se fi reaprins după ce, potrivit reprezentanților americani și ai industriei maritime, rachete iraniene au lovit marți cel puțin trei nave comerciale în Strâmtoarea Ormuz.

Ca urmare a atacurilor asupra unui petrolier saudit și a unui transportator de gaz natural lichefiat din Qatar, Statele Unite au anulat excepția temporară care permitea exporturile de petrol iranian.

Această concesie, inclusă în declarația de principiu semnată în luna iunie de SUA și Iran, permisese Teheranului să își reia exporturile de petrol, care fuseseră practic oprite din cauza blocadei navale americane.

Miercuri, Comandamentul Central al Statelor Unite (CENTCOM) a anunțat, de asemenea, că a atacat peste 80 de obiective din Iran, inclusiv sisteme de apărare antiaeriană, instalații radar și peste 60 de ambarcațiuni rapide utilizate de Garda Revoluționară Islamică pentru a perturba traficul maritim.

Potrivit armatei americane, operațiunea a continuat joi cu lovituri aeriene asupra a aproximativ 90 de ținte. CENTCOM a declarat că urmărește să „impună costuri ridicate pentru atacarea echipajelor navelor comerciale, formate din civili nevinovați, pe o cale navigabilă internațională”.

Miercuri, Iranul a răspuns prin noi atacuri cu rachete asupra statelor din Golf. În Bahrain și Kuweit au fost activate sirenele de alarmă antiaeriană, iar autoritățile au raportat explozii. Atacuri au fost semnalate și joi.

Traficul maritim prin Strâmtoarea Ormuz, reluat după acordul de încetare a focului, s-a redus din nou, potrivit agenției Bloomberg, care a citat joi date privind monitorizarea navelor.

Compania de management al riscurilor maritime MARISKS consideră că aceste represalii reprezintă „o revenire la confruntarea militară directă”.

Înaintea summitului NATO de la Ankara, președintele american Donald Trump a declarat că acordul cu Iranul este încheiat. „Să mai discutăm cu Teheranul este o pierdere totală de timp”, a adăugat el.

Între timp, China și Qatar au cerut o detensionare imediată a situației, în timp ce ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a îndemnat Teheranul să înceteze provocările la adresa Washingtonului și să oprească atacurile asupra navelor comerciale.

De ce atacă din nou Iranul navele din Strâmtoarea Ormuz?

Iranul încearcă să-și mențină controlul asupra Strâmtorii Ormuz, o cale maritimă îngustă prin care, înainte de război, erau transportate aproximativ o cincime din exporturile mondiale de petrol și gaze naturale provenite din statele Golfului către restul lumii.

După ce, la 28 februarie, mai mulți oficiali iranieni de rang înalt, inclusiv liderul suprem Ali Khamenei, au fost uciși în urma unor atacuri aeriene americane și israeliene, Iranul a închis de facto această rută maritimă. Ulterior, forțele iraniene au atacat aproximativ douăsprezece nave rămase blocate în zonă. Luna trecută a fost convenit un armistițiu care s-a dovedit însă fragil.

În zilele premergătoare atacurilor de marți, negocierile de pace înregistraseră puține progrese în privința numeroaselor probleme rămase nerezolvate, printre care ridicarea pe termen lung a sancțiunilor americane și ambițiile nucleare ale Iranului.

Iranul folosește în mod repetat Strâmtoarea Ormuz ca instrument de presiune ori de câte ori negocierile diplomatice intră în impas. Același lucru este valabil și în cazul atacurilor asupra statelor din Golf, precum Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar.

Teheranul consideră că atacurile asupra acestor mari state producătoare de petrol, care sunt aliați importanți ai Statelor Unite, reprezintă un mijloc de a exercita presiuni asupra Washingtonului și de a crea instabilitate, astfel încât costurile războiului din Orientul Mijlociu să fie resimțite.

Ce mijloace de presiune are Iranul?

Atacurile continue ale Statelor Unite și Israelului au slăbit considerabil armata iraniană. Din punct de vedere militar, Teheranul nu poate învinge SUA într-un conflict convențional, motiv pentru care recurge la tactici de război asimetric.

Iranul nu deține jurisdicție asupra Strâmtorii Ormuz, însă țărmul nordic al acesteia și mai multe insule de importanță strategică se află sub controlul său. Astfel, Garda Revoluționară poate monitoriza și amenința navele care tranzitează zona.

Folosind ambarcațiuni rapide, rachete amplasate de-a lungul coastei, mine marine și drone, Iranul poate ataca petroliere și perturba aprovizionarea mondială cu energie, fără a fi nevoie de o confruntare navală de amploare.

Potrivit unor informații, Iranul a început să perceapă taxe de până la 2 milioane de dolari americani (aproximativ 1,75 milioane de euro) pentru garantarea unei treceri în siguranță prin strâmtoare. Experții în domeniul transportului maritim consideră această practică ilegală și imposibil de aplicat în mod legitim.

Iranul insistă ca navele comerciale să utilizeze ruta de navigație stabilită de autoritățile sale, care traversează apele teritoriale din nordul strâmtorii, în timp ce Statele Unite susțin o rută situată mai aproape de apele Omanului.

Totuși, marja de manevră a Teheranului nu este nelimitată. Statele Unite au răspuns prin instituirea propriei blocade navale în Strâmtoarea Ormuz. Astfel, au împiedicat petrolierele iraniene să tranziteze zona, tăind una dintre cele mai importante surse de venit ale regimului.

În pofida sancțiunilor americane, Iranul a continuat să exporte petrol, în special către China, la prețuri sub nivelul pieței. Pentru aceasta, Teheranul folosește o așa-numită „flotă din umbră”, alcătuită din nave care își schimbă frecvent pavilionul, își dezactivează sistemele de localizare și efectuează transbordări de la navă la navă pentru a evita detectarea.

Însă, fără suspendarea sancțiunilor și în cazul unei noi blocade impuse de Marina SUA, regimul iranian riscă prăbușirea completă a economiei sale.

Potrivit centrului de analiză Foundation for Defense of Democracies din Washington, pierderile economice suferite de Iran din cauza războiului se ridică la aproximativ 144 de miliarde de dolari. La acestea se adaugă alte miliarde de dolari reprezentând venituri pierdute din exporturile de petrol pe durata blocadei.

Moneda națională, rialul iranian, s-a depreciat până la un minim istoric de aproximativ 1,7 milioane de riali pentru un dolar american, în timp ce inflația a depășit 88%.

Ce urmează?

MARISKS a declarat în cea mai recentă analiză a sa că anularea excepției privind sancțiunile împotriva Iranului subminează „fundamentele politice” ale acordului de pace și reduce „stimulentele pentru continuarea reținerii”. Compania specializată în managementul riscurilor maritime a avertizat că „probabilitatea unei noi escaladări” a crescut semnificativ.

Președintele american Donald Trump a declarat că negocierile vor continua, cel mai probabil, însă, în același timp, a descris Iranul drept o țară condusă de „oameni bolnavi” și a afirmat că nu mai are nicio dorință de a negocia cu regimul de la Teheran.

Agenția Bloomberg l-a citat pe un oficial american, care a dorit să îşi păstreze anonimatul, afirmând că Teheranul trebuie să dea dovadă de responsabilitate pentru a beneficia de avantajele acordului. Aceeași sursă a precizat însă că negociatorii americani vor continua să acționeze cu bună-credință.

Iranul rămâne însă neclintit în poziția sa. Președintele Parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf, a avertizat într-o postare pe platforma X: „Vremea intimidărilor și a șantajului a trecut. Aceste metode nu duc nicăieri. Nu vom ceda.”

În timp ce prețul petrolului a crescut cu aproximativ 5% după cea mai recentă escaladare a tensiunilor, unii experți au avertizat că este puțin probabil ca noi atacuri americane să determine Teheranul să își schimbe poziția.

„Dimpotrivă, ele riscă să îndepărteze și mai mult ambele părți de rezultatul negocierilor pe care atât Washingtonul, cât și Teheranul par să îl prefere în continuare”, a scris Dennis Citrinowicz, expert al centrului de analiză Atlantic Council, pe platforma X.