Oameni fără adăpost care dorm pe stradă, mame care renunţă la masa de prânz pentru a-şi putea hrăni mai bine copiii, pensionari care caută în pubele de gunoi sticle cu garanţie - chiar dacă Germania este unul din cele mai bogate state ale lumii, 13,8 milioane dintre locuitorii ţării sunt ameninţaţi de sărăcie sau trăiesc deja în sărăcie. Acesta este rezultaul unui studiu realizat de organizaţia caritativă Paritätische Wohlfahrtsverband. În raportul său privind sărăcia şi prosperitatea în anul 2022, guvernul german constată în plus că prăpastia dintre bogaţi şi săraci s-a adâncit.

Aceasta nu înseamnă că în Germania oamenii trebuie să moară de foame sau să îngheţe de frig fiindcă nimeni nu le sare în ajutor. Sau că trebuie să moară de boli fiindcă nu au acces la îngrijiri medicale. Sociologia face o distincţie între sărăcia absolută, în care oamenii nu-şi pot satisface necesităţile de bază, şi sărăcia relativă. Aceasta este măsurată în funcţie de condiţiile medii de trai într-o societate.

Bogăţia şi sărăcia sunt distribuite inegal

Pe lista celor mai bogate ţări ale lumii, actualizată ultima oară în anul 2021, Germania se află pe locul 20. Clasamentul a fost întocmit în baza Produsului Intern Brut (PIB) al ţărilor, împărţit pe cap de locuitor. În acest scop se adună valoarea tuturor mărfuruilor şi bunurilor produse într-o ţară, şi se împarte la numărul de locuitori. În Germania rezultatul este de aproximativ 50.700 de dolari pe cap de locuitor, de la sugar la omul cel mai în vârstă.

Spre comparaţie, Luxemburg este cea mai bogată ţară din lume. Micuţul stat european a produs în 2021 un PIB de 136.700 de dolari americani pe cap de locuitor. Cele mai sărace 10 state din lume se află în Africa. Cea mai săracă dintre ele este Burundi, cu un PIB de numai 270 de dolari americani pe cap de locuitor.

Sărăcia depinde de modul în care este definită

În timp ce în cele mai sărace ţări ale lumii mulţi locuitori trăiesc în sărăcie absolută, oamenii săraci din Europa trăiesc de regulă în sărăcie relativă. Ei trebuie să se descurce cu restrângeri materiale considerabile. Preponderent ei reuşesc să supravieţuiască de la o lună la alta doar dacă renunţă la multe din produsele pe care majoritatea populaţiei le consideră de la sine înţelese.

În UE este considerat ameninţat de sărăcie sau sărac cel care are la dispoziţie mai puţin de 60 la sută din salariul mediu pe economie din ţara sa. Dacă are la dispoziţie mai puţin de 50 la sută, este considerat foarte sărac.

În cazul Germaniei, asta înseamnă că oamenii care trăiesc singuri, şi care au la dispoziţie mai puţin de 1148 de euro lunar, sunt săraci. În cazul familiilor monoparentale cu un copil mic, pragul sărăciei este fixat la 1492 de euro şi în cazul familiilor compuse din doi părinţi şi doi copii mici la 2410 de euro. În calcul se ia ce rămâne după plata impozitelor şi părţilor sociale, plus ajutoarele de la stat, sub forma indemnizaţiei pentru copii sau a ajutorului pentru plata spaţiului locativ.

Sărăcie în ciuda asigurării necesităţilor de bază

Germania este un stat social. Cine nu găseşte de lucru sau nu poate munci şi nu are un venit primeşte ajutor social. Primeşte bani pentru a se putea întreţine. În plus, statul îi plăteşte chiria, factura pentru încălzire şi apă caldă, şi asigurarea medicală şi de îngrijire. În 2020, aproximativ 5,3 milioane de oameni au trăit în Germania din ajutor social, în întregime sau parţial.

Cei care locuiesc singuri sau îşi cresc singuri copilul primesc un ajutor social lunar de 449 de euro. Din aceşti bani trebuie să-şi plătească alimentele, îmbrăcămintea, produsele de igienă, obiectele de uz casnic, internetul, telefonul,  curentul electric, etc. Dacă doi săraci trăiesc împreună, atunci primesc un ajutor social redus, de 404 euro lunar. Pentru fiecare copil statul plăteşte suplimentar între 285 şi 376 de euro lunar, în funcţie de vârsta pe care o are.

De câţi bani are nevoie un om pentru a putea trăi?

Asociaţiile caritative avertizează că asigurarea necesităţilor de bază nu fereşte pe nimeni de sărăcie, ea nefiind de ajuns pentru a permite o "reală participare" la viaţa din Germania. Începând din 2023, guvernul federal va majora ajutorul social de la 449 de euro lunar la 502. Dar potrivit sociologului Christoph Butterwege, nu este de ajuns. El consideră că ar fi necesari 650 de euro pentru asigurarea unui trai "demn", care include de exemplu şi o alimentaţie sănătoasă.

Într-adevăr ajutorul social este calculat cu mare parcimonie. Pentru alimente sunt prevăzuţi cinci euro pe zi de persoană. "Pentru ca banii să ajungă, cei săraci cumpără adesea fie mai puţină mâncare, fie mâncare de slabă calitate", se arată într-un studiu publicat în 2021 de Fundaţia Heinrich Böll. Această fundaţie politică a ecologiştilor vorbeşte în context de o sărăcie a alimentaţiei.

Şi pensionarii se luptă cu privaţiuni

Situaţia existentă se agravează suplimentar din pricina inflaţiei, afectându-i şi pe cei care se descurcau până acum de la o lună la alta şi fără ajutor dinn partea statului. Tot mai mulţi nu mai pot plăti în supermagazine preţurile crescute la pâine, lapte, fructe şi legume, fapt resimţit şi de cele aproximativ 960 de cantine pentru săraci din Germania, care colectează şi distribuie alimente donate. În 2020 se duceau să-şi procure alimente de la aceste aşa-numite "Tafeln" 1,1 milioane de oameni, dar între timp numărul lor a crescut la două milioane.

Sărăcia a devenit tot mai mult şi o problemă pentru vârstnici. Pensia este prea mică, chiar şi după decenii de muncă. Afectate sunt mai mult femeile decât bărbaţii, fiindcă ele au lucrat adesea cu jumătate de normă şi au fost mai prost plătite. Un studiu realizat de Fundaţia Bertelsmann arată ca în anul 2036 sărăcia îi va afecta pe 20 la sută din pensionari.

Sărăcie ascunsă

Pensionarii au posibilitatea, dacă pensia le este foarte mică, să ceară ajutor de la stat. La fel ca şi oamenii care lucrează şi care sunt prost plătiţi, sau care lucrează cu jumătate de normă fiindcă au copii de crescut. Dar multor oameni le este ruşine să se ducă să ceară ajutor social, recunoscând-şi implicit sărăcia.

Unele studii estimează că două treimi din cei îndreptăţiţi la ajutor social renunţă să îl ceară de ruşine. Oamenii în vârstă încearcă mai degrabă să lucreze mai mult timp. Măcar cu ora sau cu ziua. Sau se duc şi colectează din pubele de gunoi sticle cu garanţie, pentru a avea în portmoneu câţiva euro în plus.

Săraci deşi muncesc

În Germania creşte şi numărul oamenilor care, deşi lucrează cu normă întreagă, nu pot trăi din banii pe care-i câştigă. Şi asta în ciuda faptului că salariul minim pe economie a crescut la 12 euro pe oră. Cei care trăiesc singuri, fără copii, şi care lucrează 40 de ore pe săptămână, câştigă astfel 1480 de euro pe lună net. Chiar dacă suma întrece pragul sărăciei, inflaţia îi reduce considerabil valoarea.

Problema le este cunoscută şi studenţilor, cu precădere celor care trăiesc din bursa de studii BaföG, oferită de stat, care trebuie restituită. Valoarea ei maximă este de 934 de euro pe lună, în care intră şi banii pentru chirie şi asigurarea de sănătate. Această sumă se află cu mult sub pragul sărăciei relative din Germania.

Nu se întrevede o ameliorare la orizont

Guvernul german vrea să aloce 200 de miliarde de euro pentru amortizarea efectelor scumpirii energiei. Dar această sumă nu va reuşi nici pe departe să compenseze toate costurile suplimentare apărute, iar economiştii avertizează că inflaţia se va menţine la un nivel ridicat. Viaţa este şi va rămâne scumpă în Germania şi acest lucru este resimţit preponderent de cei cu venituri mici, care nu dispun de rezerve financiare.