Cât de ecologic este transportul urban european?
13 octombrie 2026
O pictogramă reprezentând o priză electrică, aplicată pe geamuri, face ușor de recunoscut autobuzele electrice în orașe precum Bruxelles și Madrid. Fapt este că aceste vehicule de transport silențioase au devenit, în ultimii ani, o prezență din ce în ce mai frecventă pe străzile Europei.
Michela Le Pira, profesor asistent în domeniul transporturilor la Universitatea din Catania, Italia, afirmă că eliminarea emisiilor de la țeava de eșapament – gazele și particulele generate în timpul funcționării unui vehicul cu motor cu ardere internă – ar putea reprezenta "cea mai simplă strategie de îmbunătățire a transportului public".
Majoritatea europenilor locuiesc în mediul urban, iar transportul rutier afectează calitatea aerului. În 2023, potrivit unor estimări, aproape 300 000 de decese înregistrate la nivelul UE au fost cauzate de niveluri ale poluării atmosferice care depășeau pragurile recomandate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS).
Din totalul concentrațiilor de particule fine (PM2,5) din zonele urbane europene, aproximativ 14 la sută provin din transportul rutier, incluzând transportul public, privat și de marfă. În plus, orașele și localitățile urbane generează aproape un sfert din emisiile de gaze cu efect de seră (GES) aferente transporturilor la nivelul Uniunii Europene.
DW și Rețeaua Europeană de Jurnalism de Date au evaluat date acoperind o perioadă de peste un deceniu, provenite din peste 100 de rapoarte și surse privind transportul public și emisiile generate de acesta, și au identificat 148 de angajamente în materie de sustenabilitate asumate de autoritățile locale și de operatorii de transport din 33 de orașe din Europa. Analiza se concentrează asupra transportului motorizat de masă, excluzând bicicletele și pietonii, precum și taxiurile, vehiculele partajate și trotinetele electrice.
Mai multe autobuze electrice, datorită fondurilor UE
UE își propune să devină primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050, iar un element esențial al acestui plan îl constituie reducerea cu 90 la sută a emisiilor nocive aferente transporturilor, față de nivelurile din 1990.
După cum reiese din analiza DW, Copenhaga este singura capitală a UE care și-a electrificat aproape integral flota de autobuze, în sensul în care vehiculele sale nu dispun de motoare cu ardere internă și, prin urmare, nu produc emisii de la țeava de eșapament. În orașe precum Roma, Lisabona și Nicosia, peste 90 la sută dintre autobuze funcționează în continuare cu motorină, iar metrourile și tramvaiele reprezintă mai puțin de 10 la sută din flota lor de transport public.
Deși autoturismele continuă să domine străzile europene, "autobuzele electrice reprezintă o modalitate de reducere a poluării atmosferice locale", a declarat Martin Baierl, analist de date în cadrul Transport & Environment, o organizație non-profit care promovează transportul nepoluant.
Fondurile UE au permis multor orașe să își extindă, începând din 2021, flotele de autobuze electrice și de autobuze care utilizează combustibili alternativi.
Autobuzele electrice reprezintă 20 la sută din flota totală în capitalele UE și în orașele selectate. Numărul acestora a crescut cu 55 la sută între 2021 și 2025 – ceea ce echivalează cu 1.234 de vehicule de acest tip suplimentare aflate în circulație. De atunci, numărul autobuzelor care funcționează exclusiv cu motorină este în scădere, deși acestea continuă să fie mai numeroase decât cele care utilizează combustibili alternativi.
Progrese lente spre sustenabilitate în unele orașe
Pe lângă decarbonizarea flotei de autobuze și contribuția la reducerea poluării atmosferice, adoptarea modelelor electrice poate contribui la diminuarea zgomotului și a costurilor de exploatare ale transportului public. Aceste lucruri sunt valabile mai ales când orașul își produce propria energie electrică, explică Baierl. Cu toate acestea, investiția necesară pentru autobuzele electrice este mai ridicată decât în cazul modelelor diesel. În 20 dintre cele 31 de orașe pentru care există date disponibile pentru analiză, peste 50 la sută din flota de autobuze este alcătuită din vehicule convenționale.
Bruxelles, de exemplu, a fost unul dintre primele orașe care au renunțat la autobuzele tradiționale diesel, trecând în schimb la vehicule hibride. În prezent, capitala belgiană se află în proces de electrificare a flotei, însă într-un ritm mai lent. "Nu este ușor de stabilit care va fi, în final, tehnologia potrivită", a declarat Baierl.
Un alt exemplu îl constituie autobuzele cu hidrogen, care circulă cu zero emisii, dar ale căror costuri de exploatare sunt mai ridicate decât în cazul autobuzelor electrice.
Multe orașe nu s-au angajat pe deplin în direcția emisiilor zero, în pofida obiectivelor UE
Transportul este singurul sector major în care emisiile de gaze cu efect de seră rămân peste nivelurile din 1990, în pofida obiectivului UE de reducere a acestora cu 90 la sută până în 2050.
În medie, transportul public – incluzând autobuzele, tramvaiele și metrourile – este utilizat pentru mai mult de un sfert din deplasări în cele mai mari 10 capitale ale UE, potrivit datelor recente ale organizației non-profit CDP (fostul Carbon Disclosure Project). La Stockholm, ponderea este de 49 la sută, în timp ce în capitala slovenă, mai mică, Ljubljana, aceasta este de 11. Analiza DW privind angajamentele în materie de sustenabilitate a transporturilor arată că doar patru orașe și-au asumat în mod explicit atingerea emisiilor zero în cazul autobuzelor sau al întregului transport public.
Transportul feroviar este favorabil climei, dar insuficient
Yannis Papadimitriou locuiește la 85 de kilometri (aproximativ 53 de mile) de Atena, capitala UE cu cel mai ridicat risc de mortalitate cauzată de poluarea atmosferică. Acesta se deplasează la locul de muncă cu trenul suburban, un mijloc de transport pe care și-ar dori să îl vadă mai intens promovat.
"Pentru mine, este o alegere conștientă utilizarea transportului public electric, mai ales trenurile, care reprezintă mijlocul de transportî cel mai sigur, ecologic și rapid".
Deși trenurile, tramvaiele și metrourile funcționează cu energie electrică, în limitele orașelor există mai multe autobuze, iar în numeroase zone urbane majoritatea acestora încă funcționează cu motorină.
Emisiile transportului public depășesc emisiile de la țeava de eșapament
În nordul Europei, la 15 kilometri de Copenhaga, Poul Kattler făcea și el naveta la locul de muncă. În prezent, acesta este pensionar și utilizează mai frecvent autobuzul împreună cu nepoții săi. Deși Copenhaga dispune de un sistem de transport public aproape în întregime lipsit de combustibili fosili (un singur autobuz funcționează cu biometan), extinderea rețelei de metrou, care răspunde creșterii orașului, ridică propriul set de preocupări.
"Întreaga fază de construcție a noii linii de metrou este extrem de solicitantă din punct de vedere al mediului", a declarat Kattler. Dacă se iau în considerare emisiile generate de construcție, bilanțul de CO2 al metroului ar fi, în prezent, foarte slab, spune el.
Totuși, pe termen lung, beneficiile unei noi linii de metrou în ceea ce privește reducerea emisiilor de CO2 depășesc emisiile aferente construcției acesteia, a declarat Le Pira.
Emisiile de ardere sau de evacuare nu reprezintă singura modalitate prin care transportul poluează aerul și mediul. Emisiile indirecte, precum cele provenite din producția de energie electrică sau de combustibil, se adaugă amprentei de CO2 a transporturilor. Frânele și roțile eliberează particule care nu provin din evacuare atunci când vagoanele sau vehiculele încetinesc.
Începând din 1992, autobuzele și orice vehicul care funcționează cu combustibili fosili în UE fac obiectul unor standarde de emisii mai stricte. Potrivit Agenției Europene de Mediu, emisiile de particule fine provenite de la autobuze și de la vehiculele grele scăzuseră în 2022 cu 92 la sută. Cu toate acestea, emisiile totale ale transportului rutier care nu provin din evacuare, generate de uzura anvelopelor, au crescut cu 58 de procente în ultimele două decenii, pe măsură ce autoturismele au devenit mai grele.
Trecerea de la autoturisme la un sistem de transport multimodal
Cu câteva excepții, statele membre ale UE sunt departe de a reduce cu 90 de procente emisiile de gaze cu efect de seră din transporturi, astfel cum prevede obiectivul UE pentru 2050.
Transportul public cu emisii zero reprezintă un pas către decarbonizarea transporturilor în orașe și atingerea obiectivelor de reducere a GES. Următoarea provocare constă în a-i determina pe cetățeni să renunțe la autoturisme.
"Dacă vorbim despre mobilitatea durabilă în general, deci nu doar despre un transport public nepoluant, principala problemă o reprezintă transferul modal de la autoturismele private la transportul public", a declarat Le Pira.
Potrivit datelor CDP, autoturismele private reprezintă, în medie, mai mult de o treime din transportul din cele mai mari capitale ale UE.
Prețurile reduse ale biletelor pentru anumite categorii, precum studenții, ori măsurile de descurajare a utilizării autoturismelor, cum ar fi zonele cu emisii scăzute, constituie două modalități complementare de a atrage mai mulți călători, reducând totodată transportul privat.
În activitatea sa de cercetare, Le Pira analizează modul în care transportul public poate deveni mai eficient și mai atractiv pentru locuitorii orașelor, de exemplu prin combinarea modurilor de transport, astfel încât cetățenii să coboare de pe bicicletă și să urce în tren. Acest tip de soluție ar putea fi deosebit de relevant pentru orașele mici, "în care autoturismul rămâne principalul mod de transport".
Potrivit lui Baierl, localitățile cu un transport public de calitate atrag oameni, acestea fiind mai locuibile.