După două mandate obosite ale președintelui Klaus Iohannis, după doi ani de guvernare haotică a alianței PSD-PNL fără un program care să contureze și să pună în aplicare direcții ferme prin care inflația reală, nu cea din statistici, să fie ținută în frâu iar nivelul de trai al românilor să rămână măcar la nivelul de acum doi ani, după ce opoziția din Parlament a ajuns să fie întruchipată de două partide extremiste și populiste, AUR și SOS, secondate de un USR tot mai fără vlagă, anul electoral 2024 va debuta pe 10 mai, când se va da startul campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare și cele locale.

Datele sondajelor de opinie sunt, la ora actuală, singurele informații pe care românii le au la îndemână, dincolo de declarațiile fanteziste ale liderilor partidelor care contează pe scena politică. Dar jocul caselor de sondare a opiniei publice nu este fata mare în iureșul politic într-un an cu patru rânduri de alegeri.

Potrivit ultimului sondaj CURS, publicat luni, la alegerile europarlamentare din 9 iunie 53% dintre cei chestionați ar vota alianța PSD-PNL, 14% alianța Dreapta Unită (USR-PMP-Forța Dreptei), tot 14% ar vota AUR, iar 5% ar merge pe mâna SOS România și a UDMR.

La începutul lunii martie, un alt sondaj, realizat de INSCOP Research la comanda News.ro, dădea cu totul alte rezultate. Alianța PSD-PNL ar obține 43,7% din voturi pentru Parlamentul European, AUR – 20,6% iar alianța Dreapta Unită – 13,7%.

Câteva observații: mai întâi, cele două sondaje nu ne spun nimic despre intențiile de vot ale celor patru milioane de români din diaspora care au ales să mănânce o pâine mai bună departe de casă, de copii, de părinți, de prieteni. Sloganul „Mândri că suntem români“ nu are pentru ei aceeași detentă ca pentru românii din România.

Pe de altă parte, PSD a avut de fiecare dată o audiență mult mai scăzută pentru legislativul european decât pentru Parlamentul României. Faptul că PSD merge acum umăr la umăr cu tovarășul de guvernare PNL e o mișcare căreia i-a căzut din nou în plasă, pentru a câta oară, partidul generalului Ciucă.

Scorul de 53% pe care l-ar obține PSD-PNL la alegerile europarlamentare (sondajul CURS) e tras de păr, în condițiile în care, în urmă cu trei săptămâni, alianța aduna doar 43,7% din voturi (sondajul INSCOP). În același interval, AUR scade de la 20,6% la 14%. Nu e nici o logică în diferențele atât de mari privind intenția de vot pentru europarlamentare pe care le-au scos pe piață cele două sondaje de opinie.

De ce amână partidele desemnarea unui candidat la alegerile prezidențiale

Niciodată, în ultimii 35 de ani, nu s-a întâmplat ca partidele mari să nu-și anunțe candidatul când au rămas mai puțin de cinci luni până la campania electorală pentru alegerile prezidențiale din septembrie. Scorurile presupușilor candidați din partea partidelor, scoși din buzunar de casele de sondaje, sunt jalnice.

Amânarea lansării la apă a candidaților pentru funcția de șef al statului nu se datorează doar lipsei de personalități, mai exact, de personaje cu priză la public, așa cum a fost Traian Băsescu, ci și unei stategii prin care să nu fie afectate rezultatele alegerilor locale și europarlamentare.

Explicit, o mare parte a alegătorilor care vor vota pe 9 iunie vor să aibă în față și numele și vizibilitatea candidatului pentru Cotroceni. Mă refer în special la PSD și PNL, cu Marcel Ciolacu creditat de 18,9% dintre alegători, și Nicolae Ciucă, generalul liberal care ar obține 11,4% din voturi (INSCOP, ianuarie 2024).

Dar cei doi nu sunt candidați pentru funcția de șef al statului decât în sondaje, deci „nu se pune“. Nici unul, nici altul nu sunt locomotive pentru partidele pe care le conduc, ci mai degrabă marfare trase pe linie moartă. Potrivit aceluiași sondaj, Mircea Geoană ar fi votat de 26,5% dintre alegători în calitate de candidat independent, la o prezență la urne de peste 60%.

Spectrul alegerilor prezidențiale influențează încă de pe acum anul electoral. Cum am mai spus, PSD și PNL nu au locomotive care să le tracteze nici la europarlamentare, nici la locale, nici la parlamentare. În situația acestei trageri de timp pentru anunțarea candidaților la funcția de șef al statului, câștigă teren pe de o parte independentul Mircea Geoană, care în realitate nu s-a despărțit niciodată de PSD, iar pe de altă parte Șoșoacă și George Simion.

E aproape sigur că în turul doi al alegerilor prezidențiale va intra Mircea Geoană, care se va dovedi atât de independent pe cât de mult va fi susținut de PSD, al cărui candidat, oricine va fi acela, nu va avea nici o șansă de a ajunge al cincilea președinte postdecembrist.

Varianta în care PSD și PNL ar trimite în campania electorală un candidat comun e perdantă din fașă. Dacă românii au înghițit o alianță contra naturii postelectorală, nu același lucru se va întâmpla când își vor alege președintele.

Un Mircea Geoană reșapat s-ar putea să fie soluția de avarie. Sau răul cel mai mic.